Fantastic Love

Capitolul 21

Perspectiva lui Johnny

- Au trecut deja două săptămâni, domnule Doom. Nu stim ce am mai putea face, nu știm... Capul meu, au, nu mai vorbiti.

- Trebuie să știți, nu exista neștiință exista imbecilitate. Iesiti afara! Au, au,au.

Ce se aude? Imi vajaie capul.

- Sora lui isi face griji, Viktor. La fel ca si mine, în momentele acestea sentimentele care ne încearcă sunt copleșitoare. Macar el sa se trezească, apoi si Amelia si putem sa ne liniștim.

Amelia, Amelia! Ce a pățit Ame?

Nu pot sa ma ridic, nu stiu cum. Nu...
NU! NU MAI VREAU SA ..
SA... FIU?
SA FIU ASA?
DA.

- Mi se pare mie sau isi misca piciorul? Ce naiba! Slabanogul si cand e inconștient vrea sa ma lovească! Ah!

- Ben, calmează-te!

Iti arat eu tie slăbănog!

Totul se opreste. Si porneste iar. Sunt conștient! Simt cum respir, imi simt inima, nu doar gălăgia aceea care imi făcea capul sa ne simtă continuu lovit de un ciocan.

Deschid ochii si vad o lumină orbitoare, care apoi e blocată de ceva.

- S-a trezit, slabanogul! mai bine nu imi mai reveneam decât să îi vad zâmbetul ironic. Chemați-i sora, macar ea sa se bucure de el! il lovesc cu piciorul când e in punctul potrivit.

- Ups! Reacția de după. îi spun cu același zâmbet nonșalant si ma ridic în capul oaselor.

- Iti arat eu ție reacție de după! se apropie amenințător cu pumnul de mine.

Il vad pe savantul nebun cum il tine de brat si ii spune ca nu merit. El nu merita sa o aiba pe Amelia.

- Unde e? intreb in timp ce imi frec capul, ma doare inca destul de tare.

Tăcere. Nimeni nu spune nimic. Daca a pățit ceva grav in timpul in care eu am fost aici, pe un pat de spital? De ce sunt la spital? Afara a nins? Dar plecasem la sfârșitul lui octombrie... Cat timp a trecut?

- Unde e? întreb din nou.

- Johnny! Susan intra pe usa si imediat cum ma vede ma îmbrățișează strâns, aproape dezechilibrandu-ma.

Era mai bine ca prima îmbrățișare sa i-o dau Ameliei, dar și sora mea e potrivita in acest context. Ea imi poate spune ce a pățit iubita mea.

- Sue, unde e Amelia? o intreb când se sfârșește îmbrățișarea, mangaindu-i spatele la fel cum imi face si ea.

Ii priveste trista pe ceilalți. Reed pufaie exasperat, nu ii convine ca intreb de iubita mea, eh, nici mie nu imi convine ca el e aici.

- Johnny... Amelia... are lacrimi în ochi și ma gandesc la ce e mai rau.

- Imi spune cineva odată unde e iubita mea? tip frustrat de această data.

Fetele lor ma înnebunesc. Doamne, stiu ca nu vorbim prea des, dar spune-mi ca e bine!

- SUE! o zgaltai bine încercând să o fac sa isi revina in simțiri. UNDE E? sparg vaza de pe noptiera cand vad ca nimeni nu spune nimic.

- Este, ea... a fost...