Fantastic Love

Capitolul 19

"Decolam în 3, 2, 1!" ultimele cuvinte înainte de a ne lua zborul în spațiu.  Ii privesc pe toți atenta încercând sa ma calmez.  Sunt foarte emoționată.

Oare de ce sunt asa? Fiindcă sunt la mii de kilometrii distanta de pământ cu cele mai importante persoane din viata mea? Pentru ca Reed mi-a declarat iubirea in timpul interviului? Sau pentru ca Johnny mi-a spus ca nu îmi permite sa ma căsătoresc cu el și ca ma iubește?

Sunt total bulversata. Dar când blondinul începe sa ma privească uit de tot. Ne privim minute bune. Înțelegându-ne.

Acel zambet pervers. Îl ador. Îl ador pe el tot.

Sunt atatea diferențe intre Johnny pe care l-am cunoscut și actualul.

Johnny din liceu era un tip de gasca plin de viata. Acest Johnny de 24 de ani este mult mai căpos dar și mult mai îndrăgostit. Mai atent. Mai sever cu el însuși. Mai matur.

Ii iubesc pe amandoi la fel de mult.

Dar dacă îl iubesc pe Johnny ce caut lângă Reed? Ei bine. Am hotărât ca lângă el as duce o viata liniștita. El ma iubește. Nu ca Johnny nu ar face-o dar... nu sunt sigura de el.

Nu sunt sigură de nimic. Privesc buimacă monitoarele din fața mea și încerc sa îmi pun gândurile în ordine. Dar e doar haos în capul meu. Îmi desfac centura și ma îndrept spre ieșirea din camera de comandă.

- Unde te duci, împiedicato? îl aud pe Ben în urma mea, insa nu ii dau importanta.

Continui sa merg neștiind unde și ajung în cele din urmă în camera de veghe, bine, bine. Toate camerele au alte nume științifice, și nici măcar nu se numesc camere dar pur și simplu nu am chef sa rețin acele chestii bizare asa ca le-am dat eu un nume.

Am ajuns de ceva timp în spațiu, iar pământul este departe de noi, la mii de ani lumina. Dar totul e asa frumos. Îmi doresc sa ies afara și sa cad în deriva. Însă, as muri imediat. Dar acea adrenalina, primul lucru pe care o sa îl fac când voi ajunge acasă va fi o cursa serioasa de sky sau parașutism.  Sunt indecisa. Mereu am fost asa.

Aud pași venind de undeva de deasupra, sprijinit de bara scării sta blondinul meu, privindu-ma superior. Cu acel aer al lui de " ești a mea " , coboară lent și minuțios scările de parca ar calcula unde pune fiecare pas, ceea ce este opusul lui.

Suntem la câțiva milimetri distanta unul de altul, mâinile sale se așază pe talia mea și în următoarele secunde sunt lipita cu totul de el, iar o simplă aplecare de a lui ar face mai mult decât tot universul asta mare.

- Sarută-ma! îmi spune șoptit de parca ar mai fi cineva în încăpere.

Nu fac nimic, doar îl privesc cu o expresie speriata. Îmi spune din nou sa îl sărut, pe același ton. Dar eu rămân impasibila. Una dintre mâini imi contureaza spatele ca mai apoi sa o înfiga în parul meu buclat. Se apleacă puțin și buzele noastre se ating, dar nu fac nimic și nici el, așteptă, încă, sa fac ce mi-a cerut.

O tuse mimatã se aude din spatele nostru și alți pași se aud coborând rapid scara. Sunt trasa de lângă blondin iar fata furioasa și atitudinea lui Reed ma sperie.

- Ce cauți lângă iubita mea?! tipa la el și îl împinge.

- Reed! tip la el speriata și puțin mai mult decât furioasa.

Ma privește scurt, iar apoi continua sa îl amenințe pe Johnny. Îl trag de braț în momentul în care vrea sa ii de un pumn și teama creste în inima mea din secunda în secunda. Ce naiba se intampla cu el?