Alarma se declanșează puternic, luminile rosii pâlpaie bezmetic, iar în valvatoarea sentimentelor mele simt cum se instalează panica. Imi dau seama ca aceste semne prevestesc răul, cum ar fi un asteroid sau cine stie ce. În momentul acesta nu mai simt nimic in afara de frica amestecata cu orice.
Johnny imi prinde mana si o maseaza usor in încercarea de a ma calma. Dacă până acum am avut un drum bun si nava a ramas in pozitie plana, ei bine, acum se zgaltaie usor, si simt din ce in ce mai tare ca e doar inceputul furtunii. Nu asteroid, nu nimic. Furtuna...
Nu stiu mai nimic, nimeni nu stie de fapt ceva concret despre acesta furtună. Apare de sute de ani, nu afectează planetele peste care trece, dar culoarea sa i-a captivat pe cercetători, nu mai spun de particulele din care e compusă sau de unde ar putea proveni.
Omului ii va fi mereu frica de necunoscut. Asta ar insemna ca imi e frica de dragoste?
O nouă zgaltaietura, ma aduce in bratele lui Johnny. Reed este obligat de situație sa faca doi pasi in spate si sa se tina bine de bara din spatele lui in timp ce il sfâșie din priviri pe blond. Nu stiam ca Reed poate privi asa.
Mana mea se afla pe pieptul lui, deasupra inimii sale care bate ritmic, a mea încearcă toată gamele posibile in timp allegro . Totul se oprește. Privirea mi se blochează, nu mai respir. Nimic.
Il privesc în ochii lui albaștrii mult mai deschisi acum la culoare. E încruntat, dar blând, cald, puternic. Acum simt parfumul sau preferat cedru si menta, atat de masculin, atat de tipic Johnny.
- Cred ca s-a oprit. imi spune, iar eu ma gandesc imediat la inima mea.
Are dreptate, s-a oprit la el, în urma cu multi ani.
- Da. spun senină, cu o promisiune in ochi și ma dezlipesc de el, nu se cade când Reed e lângă noi.
Ca tot veni vorba de el, apare din neant si isi pune palmele pe umerii mei. Oricum, în afara de blond nu simt nimic. Atingerile lui sunt nule.
- Ce rosu intens! reclama geniul Richards privind cosmosul. Si ii dau dreptate, e mult prea mult. Nu exista o asemenea culoare de rosu pe Pământ.
O nouă lovitură, si altele. Alarma nu mai porneste. Materialul aeronavei se aude pocnind sub loviturile grele ale furtunii.
Ajung iar în brațele lui, numai ca acum este si Reed peste noi. Mainile sale se fixează pe talia mea. Nu mai are rost sa ne tinem de ceva, doar sa ne păzim capul.
- Măștile! MĂȘTILE! se aude vocea disperată a lui Ben.
Eu nu am, dar nu imi pasa. Cand observ ca nici afuristul nu o are ma încrunt grav la el, imi ofera un zâmbet strâmb, de copil, si el a uitat.
- Amelia! Richie imi rostește numele disperat incercand sa imi puna masca lui.
Geamul se sparge. Ma arunc pe podea, mereu am visat sa fac asta daca voi avea un accident într-un mijloc de transport public sau orice in care te poti arunca la podea. Da, da. Un lucru normal, in timp ce mergi acasa in acea imbulzeala, probabil fiind si vara si o caldura suportabilă, tu Amelia Grimm, inegalabila, ai ganduri sinistre despre accidente rutiere. Ceva normal! Ciudat ca nu simt cum rămân fără aer sau cum praful acesta rosu si dens imi îneacă căile respiratorii.
Cineva e lipit de spatele meu intr-o îmbrățișare. Un altul are mainile într-un loc nepotrivit, dar ce pot sa cer când eu ma aflu in poala lui. Interesant mod de a muri, oricum. Între doi nu cedezi psihic, dar nici de furtună nu scapi.
Nu te....
Nu...
YOU ARE READING
Fantastic Love
Short StoryDupã decesul părinților, frații Grimm, Amelia și Benjamin decid să scape de trecut. Cei doi frați nu s-au înțeles niciodată, sunt prea orgolioși ca să își spună scuze, dar altminteri te iubesc?
