Fantastic Love

Capitolul 12 " Timpul, dușmanul iubirii "

Perspectiva lui Johnny

Îmi era teamă că Amelia se va muta din cauza insistențelor mele. Îmi era teamă că va dispărea într-o zi cum a făcut fix acum un an.
E Crăciunul și sunt singur. De vizavi se aud țipete și voci vesele, iar eu sunt singur și îmi e dor de ea.
Îi dau dreptate surorii mele. Sunt un prost, unul mare. Nu am puterea să îi spun că nu este așa cum are ea impresia. Nu am înșelat-o, nu aș putea...
Am curajul să o sărut, sã o ating, să o iau pe sus ca mai de mult, dar nu îi pot spune adevărul.
Susan mereu mã întreabă de ce, iar eu îi răspund sec " Așa e mai bine! " de parcã încerc să mã conving pe mine însumi că așa e. Dar greșesc. Când o văd în brațele tocilarului ăla, mă enervez și îmi vine să o iau de lângă el ca dățile trecute și să o țin numai lângă mine.
Dar nu pot, inima mea îmi spune că ei îi e bine acolo. Iar eu o voi lăsa în pace pentru că așa trebuie.
Stau cu mâinile vârâte sub cap și nu observ prezența blondinei care se învârte de colo-colo în camera mea căutând nu știu ce.
- Mi-ai văzut placa de pãr? nici măcar nu se uită la mine fiind disperată în căutarea aparatului,  întrebarea ei mă amuză așa că îi răspund pe un ton vesel, deși înăuntrul meu sunt complet opusul.
- Ai întâlnire?
- Uh, mai taci! Și spune-mi odată, ai văzut-o?
Ba îmi spune să tac, ba vrea să vorbesc.
- Ți se pare că aș avea nevoie? îi răspund serios trecându-mi mâna prin claia blondă și rebelă. Unde te duci? o întreb la rândul meu văzând că dă să plece.
Când Sue are nevoie de placa de păr și e puțin fardată e clar, ori are întâlnire, dar nimeni nu s-ar uita la sora mea oribilă, ori merge la o petrecere.
Când mă uit la ea, înafară de ochi și culoarea părului nu știu ce altceva avem în comun. Eu sunt superb, iar ea. Hm. Mai are de lucrat. Poate nu suntem frați, cine știe?
- Amelia m-a invitat să fac Crăciunul cu ea. Băieții pleacă după doișpe și nu vrea sã fie singură. este puțin indecisă dacă să îmi spună sau nu știind că cel mai probabil voi avea de comentat.
- Crezi că ar deranja-o prezența mea? tonul meu e stins și pentru prima oară îi cer un sfat ei.
- Johnny... se așază pe pat și mă privește tristă. E cam târziu să poți rezolva ceva. Ea e cu Reed știi... Dacă îi spuneai de la bun început adevărul, acum era aici, lângă tine. îi pot observa lacrimile din ochi, cu greu pentru că și eu am.
- Du-te. îi spun cu vocea tăiată simțind cum mă sufoc în sentimente și amintiri.
Mă ridic rapid și intru în baie unde mă spăl pe față și îmi privesc reflexia în oglindă.
Am ajuns un nimic. Îmi spun și ies de abia când Susan închide ușa camerei mele.
Hotărăsc să fac o beție cruntă de unul singur și să dorm până de Revelion apoi sã fac asta din nou și din nou și din nou până uit de mine. De ea nu pot uita oricum.