Fantastic Love

Capitolul 14 " Intre secole "

Perspectiva Johnny

Anii de facultate au trecut rapid. Am ajuns în anul terminal și unii sunt disperați sa fie descoperiți și sa aibă jobul asigurat. Pe când eu nu îmi fac griji. Sora mea a găsit un afacerist putred de bogat cu multe studii în domeniul astrologiei care dorește tineri pentru proiectul sau intitulat " Frământări în spațiul cosmic " dacă da faliment vreodată s-ar putea face poet după părerea mea.
Fumez neglijent dintr-o țigară și aștept ca sora mea să iasă de la examen.
Recunosc nu a fost deloc ușor, dar m-am descurcat destul de bine, deși nu pare ca am trudit deloc și am stat ca un trântor, chiar am învățat ca lumea toți anii ăștia.
Și exceptând totul, am învățat ca fericirea ei e mai presus de orice.
Am lasăt-o în pace. Nici nu ne mai vorbim. Savantul ei nebun lucrează la o firma de ceva timp, de când a terminat facultatea de fapt. Și are suficienți bani cat sa o facă fericita.
Eu de abia ma întrețin din cursele ilegale pe care le fac când și când. Nu as fi în stare sa ii iau o ciocolata și un buchet de flori, dar sa ma gândesc la ceva mai mult?
Într-adevăr i-am lăsat cadouri scumpe și rafinate cu anonim de ziua ei, dar am făcut eforturi mari pentru asta.
De ce? Pentru ca vreau sa știu ca se poate bucura de ele, dacă eu i-am adus doar nefericire.
Îmi trec mâna nervos prin par și ma uit spre ușă facultății. Îmi ridic spatele de pe clădire și o fixez cu privirea.
Surprinzător se apropie de mine și îmi zâmbește.

- Bună! vocea ei minunata, oh la naiba cu tot. Cum a fost examenul? Ai ieșit printre primii.

Continua sa fie dulce și nu înțeleg de ce. Nu ne-am mai vorbit de nu știu când și brusc ea simte nevoia sa o facă.

- Bună! e tot ce ii spun și continui sa o privesc uimit.

Se încruntă brusc la mine, iar apoi vorbește.

- Hei, hei. Poate nu am mai vorbit de mult, dar asta nu înseamnă că trebuie să te uiți așa. Oricum, am înțeles ideea. Plec! se întoarce pe călcâie și o prind de încheietura.

A vorbit atât de repede, doar pentru a se face nevăzută. Pramatie mica.
Se întoarce vijelios spre mine și își umezește buzele, face asta doar când e emoționată.

- La naiba cu el de examen! Dacă știam ca trebuie sa aștept atât doar ca sa îmi vorbești, nu mai învățăm deloc și îl picam de cate ori se putea! îi răspund și vad o strălucire în ochii ei căprui.

- Să înțeleg că ți-a fost dor de mine? ma tachinează de parca am fi prieteni buni.

- Bineînțeles! îi destăinui și slăbesc strânsoarea, dar nu ii dau drumul la mana, vreau sa o simt. Tu?

Zâmbetul i se mărește și face un pas spre mine.

- Și eu am făcut treaba! Poate ne mai întâlnim pe viitor.

Îi dau drumul la mana simțind ca vrea sa plece. Se mută de pe un picior pe altul în așteptarea răspunsului meu și tot lovește mapa aceea albastra cu degetele. Făcea asta și în liceu când era era nerăbdătoare sa se sune.

- Nu scapi asa ușor de mine! ma apropi mai mult de ea, dar din cauza unui claxon ma opresc.

Este el. Îi văd chipul luminându-se considerabil. Îmi șoptește un amarat de "pa" și face pași mari spre jeep-ul negru. Fir-ar el sa fie de tocilar super deștept și bogat!
Lovesc cu piciorul într-o piatra care se duce cat colo.
Nervos fiind, hotărăsc sa o dau naibii pe sora mea și sa plec acasă, știe și singura drumul.
Urc în masina și conduc haotic. Observ ca și ei sunt acasă. După ce urc interminabilele scări în fuga pentru a-mi testa condiția fizica, cum ajung în fata ușii învârt rapid cheia în yala, dar ma întorc când aud scârțâitul îngrozitor care vine de undeva din spate.
Dau ochii cu Ben și ne salutam din cap.

-Nici acum nu ai uns ușa aia, cap de piatră? urla ea undeva din bucătărie dacă țin bine minte apartamentul ei și zâmbesc.

Fratele ei observă, dar nu spune nimic. Se apleacă și înșfacă ziarul, apoi trântește ușa însă cuvintele lui se aud dincolo de ea.

-Soră nătângă!