Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

CAPITOLUL 10

     
       — Stai singură? vocea sa decide să schimbe subiectul, odată cu liniștea ce părea că vrea să se instaleze între noi, făcându-mă să zâmbesc.

      Poate că încă am păreri contradictorii în legătură cu felul lui de a fi, însă nu pot ignora nicicum, cât de comodă este capabil să mă facă să mă simt.

       În general, datorită a ceea ce mi s-a întâmplat cu ani în urmă, prefer să îmi țin deoparte sentimentele și să îmi controlez cât de mult pot reacțiile și cuvintele, însă în preajma lui asta e imposibil!

       Aproape că mă face să mă simt goală în fața sa, căci mă citește cu o ușurință dezarmantă, de parcă aș fi o carte de povești pentru copii de trei ani.

      — Teoretic da, practic nu! îi răspund într-un final, privindu-l în ochi.

     Fără să vreau, observ incertitudinea ce îi domină privirea, așa că, înainte de a interpreta într-un fel sau altul, cuvintele mele, decid să îl luminez.

       — Aproape întotdeauna doarme cel puțin una dintre prietenele mele aici. Casa e destul de mare pentru toate, iar eu nu sunt genul de femeie care să caute liniștea în locul haosului produs de persoanele pe care le iubește. Iubesc galagia și dezordinea tipică unei case pline, căci nu îmi permite să fiu tristă, sau să mă simt singură, rostesc, lăsând un zâmbet cald să îmi îmbrace chipul. Cred că cea mai mare pedeapsă din lume, pentru o ființă umane, este singurătatea! concluzionez și nu îmi rămâne indiferent modul în care înghite în sec.

      Nu am de unde să știu ce înseamnă cuvintele mele pentru el, însă un lucru îmi este clar. Ceva din ceea ce tocmai am spus, l-a afectat mai mult decât ar fi vrut să se vadă, iar în mine a aprins focul unei curiozități nebune, ce nu îmi va da pace până în clipa în care nu voi afla totul despre el.

       — Maya, sper că te-ai simțit bine, aseară, la bal! schimbă din nou subiectul, în doar câteva minute, dându-mi clar de înțeles că am atins un punct sensibil pentru el.

         Însă nu îl înțeleg! Dacă discuția despre singurătate îl afectează atât de tare, cum poate explica toate prezențele feminine ce îl însoțesc zilnic.

          Și poate că este în fiecare zi alta, dar asta este doar decizia lui, căci, sunt sigură, mai mult de jumătate dintre ele și l-ar dori pentru totdeauna. Este nevoie doar de un pas, un gest sau un singur cuvânt din partea lui, pentru ca un harem întreg de cadâne să i se așterne la picioare.
 
        — Nu prea e genul meu de petrecere, îi răspund într-un sfârșit, încercând să îi dau de înțeles că nu am observat modul în care trupul i s-a încordat. De fapt, nu prea sunt adepta petrecerilor sau balurilor, unde, în general, lumea uită pentru ce se află acolo și reușesc să cheltuie pe ținute și bijuterii mult mai mult decât donează. Uneori se pierde esența acestor evenimente. Dar, spre curiozitatea mea, aseară m-am simțit foarte bine. Probabil că vinovată a fost buna companie! îi spun, în timp ce simt cum obrajii îmi iau foc.

        Sper doar să nu interpreteze greșit cuvintele mele.

       Cred că cel mai tare m-au distrat, aseară, chipurile mirate ale celor care m-au văzut intrând la brațul său.

        Mai ales al doamnelor!

       Punem punct fără să vrem discuției și luăm micul dejun în tăcere, fiecare bucurându-se de bunătățile din farfurie. Însă nu mă pot abține să nu îl privesc, cu coada ochiului, cum savurează fiecare bucățică de clătită cu ciocolată, ce îi bucură papilele gustative.