Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Capitolul 27

Săptămâna aceasta a fost groaznic de obositoare, pur și simplu sunt extenuată, nu îmi doresc nimic mai mult decât o baie caldă cu săruri frumos mirositoare, un pat cu baldachin într-o casă pe plajă, cu ferestrele larg deschise, un vânticel lin ce îmi inundă camera cu un miros puternic de mare, de sare și un week-end în care să pot să stau fără să mă gândesc la probleme sau alte lucruri ce mă încarcă cu energii negative.

Întotdeauna am avut impresia că tata exagera atunci când era aproape de lansarea unei colecții și venea acasă, în fiecare seară, super obosit, fără chef de mine sau de mama, de mâncat în oraș sau făcut orice altceva ce nu includea o cină copioasă, o baie fierbinte și un pat moale.

Cel puțin am reușit, cu ajutorul lui Alex și a arhitectilor, să mă ocup de amenajarea tuturor noilor bijuterii, zece la număr, în zece locații dinstincte din Miami, toate vor fi inaugurate pe data de întâi decembrie, dată la care tata va lansa în Spania noua colecție, iar eu aici. Va fi o lansare dublă ce sper că va avea efectul dorit.

În mod normal, la ora asta, ar fi trebuit să fim în avion, în drum spre Alicante, dar frumosul bărbat, ce săptămâna asta m-a îngrijit și hrănit ca pe un copil mic, a decis să ne amânăm plecarea cu două zile pentru că are o surpriză, așadar uite-mă într-un Ferrari negru, legată la ochi, în drum spre nu știu unde... Chiar nu știu, oricât de mult m-am rugat de el să îmi spună unde mergem, nu a vrut sub nici o formă să o facă. Același "Ai să vezi iubito!" am primit de fiecare dată ca răspuns, așa că am renunțat să mai întreb.

Ciudat e că mă simt atât de bine în momentul ăsta, sunt curioasă în legătură cu destinația noastră, dar mă simt în siguranță, nu știu de ce, dar asta se simte ca și cum ar fi ceva firesc, ca și cum este normal comportamentul nostru, dar de când am ajuns aici, nimic numai e normal între noi doi, adevărul este că uneori nici numai știu ce este normal când vine vorba de mine și Alex.

Acasă, ne jucăm de-a îndrăgostiții, pentru că presa este cu ochii pe noi, dar aici nu am fost nici măcar o data urmăriți de ziariști, iar cu toate astea Alexander a fost mereu grijuliu, atent, m-am obijnuit să îi simt, tot timpul, mâna dreaptă pe talia mea, nu contează unde mergem sau cu cine, palma lui îmi arde pielea, de fiecare dată, în același loc. Ideea e că îmi place! Îmi este drag de el atunci când se comportă în felul ăsta, cand e protectiv și pus pe șotii, când e secretos și îmi pregătește surprize.

Încă nu știu, dacă el, și-a dat seama de efectul pe care îl are asupra mea. L-am surprins pe câteva ori privindu-mă altfel... I-am surprins, de câteva ori, o sclipire ciudată în ochii, l-am văzut privindu-mă cu admirație atunci când mă impuneam serioasă în fața arhitecților, privindu-mă drăgăstos, atunci când, ajungeam seara aproape moartă de oboseală, la hotel și nu mă simțeam în stare nici să mănânc, tot ce vedeam în fața ochilor era un duș fierbinte și patul, tocmai de asta și-a făcut un obicei, zilele astea, din a-mi da el să mănânc. La cină, mă hrănește ca pe un copil mic, aseară chiar făcea avioane cu furculița plină cu mâncare.

Mi-e oarecum frică de ceea ce încep să simt pentru el, mi-e frică pentru că nu știu ce simte el pentru mine, până acum câteva săptămâni schimba femeile mai des ca șosetele și cu toate că îl văd atent și drăguț cu mine, nu știu încă ce sa cred.

Capul meu este făcut talmeș-balmeș când vine vorba de el, iar dacă continuăm în ritmul ăsta, sigur o iau razna.

- La ce te gândești? Întreabă curios Alex. Vocea lui este blândă, de fapt, de fiecare dată când vorbește cu mine este așa. Ieri, de exemplu, se certa la telefon cu Quique, era foarte nervos și țipa la el, însă când l-am întrebat dacă îmi stă bine cum sunt îmbrăcată, mi-a zâmbit și mi-a răspuns blând.