Împletind Iubirea - Varianta Rescrisă

Volumul 2, Capitolul 5

        – Poftim! rostește ferm, imediat după ce dă buzna în biroul meu, aruncând o mapă în fața mea, femeia cu care, cu mult timp în urmă, visam să îmi întemeiez o familie.

        – Ce e asta? întreb curios, când observ expresia plină de satisfacție, ce îi îmbracă chipul.

         În ultima perioadă este foarte insistentă, de fapt, de acum două săptămâni, când m-am trezit după o noapte de beție, gol, în patul ei, cu ea dormind în brațele mele. Nu știu nici astăzi cum am ajuns acolo sau ce dracu s-a întâmplat în noaptea aceea, iar când am întrebat-o, tot ceea ce mi-a spus, a fost că este cât se poate de evident, ținând cont de felul în care ne-am trezit îmbrăcați.

          – Ți-am găsit iubita! continuă pe același ton, făcând ca un fior rece să îmi traverseze tot trupul. Pentru o clipă am impresia că nu am auzit bine, însă felul în care începe să zâmbească, în momentul în care îmi observă nedumerirea, îi confirmă spusele.

         Ezit, pentru o clipă, să deschid dosarul ce zace în fața mea, dar, undeva în interiorul meu, speranța că Iadul se încheie astăzi, aici, înflorește precum un boboc de lalea încălzit de soarele cald al primăverii. Uit cine este femeia din fața mea, uit care îi sunt adevăratele intenții, uit de tot, de mine, de durere și incertitudini, de teamă și neliniști, lăsându-mă învăluit de o ușurare, pe care nu am mai simțit-o în nici o clipă din ultimele trei luni.

         Am numărat zilele, orele și minutele în pahare de alcool și femei desfrânate, până în momentul acesta, căci acum, aici, toate se termină, toate se dau uitării și toate rămân în urmă. Nu trăim în trecut, nu avem nevoie de el, prezentul este cel mai important, căci viitorul, chiar dacă plin de vise, este incert.

           – Pleacă! rostesc printre dinți, mutându-mi atenția asupra celei ce se află în fața mea. Nu o vreau aici, nu o vreau în viața mea, am destul de multe probleme din cauza faptului că plec, că renunț la ceea ce făceam, cedându-i totul lui Eduardo și Ellei, nu mai vreau încă una. Orice, oricine mi-ar spune, pentru mine, ea, nu e decât un ghimpe înfipt adânc în coaste.

        – Nu plec nicăieri, iubitule, nici acum și nici mai târziu. După ce ai să vezi ce se află acolo, rostește, făcând semn spre dosarul din mâna mea, ai să înțelegi că Maya nu e cu nimic mai bună ca mine! continuă, lăsând cuvintele, îmbibate în ură, să ajungă la mine. E chiar mai rău ca mine, Alex! Eu nu m-am dat niciodată ceea ce nu sunt, ai știut întotdeauna în ce ape mă scald, ai știut că sunt la fel ca tine, însă ea ți-a vândut un platou, pe care nimeni, în afară de tine, nu l-a mâncat atât de repede! concluzionează, în timp ce se îndreaptă spre locul în care eu mă aflu.

         Altădată, mersul ei mi se părea chiar sexy, parfumul ei, era preferatul meu, iar ea, era lumea mea. Astăzi, în schimb, este ultima fărâmă de trecut, ce încă nu reușesc să o înlătur, ce se întărâtă să se țină scai de mine, amintindu-mi, la tot pasul, că oricât aș vrea să nu cred, trecutul este cel ce ne decide prezentul, cel ce ne împinge să luăm o decizie sau alta, pentru viitor.

          Ziua de mâine este decisă de alegerile făcute ieri, fără doar și poate!

        – Nu ai de gând să-l deschizi? vocea sa, mult prea pițigăiată pentru gustul meu, umple din nou liniștea din jurul nostru.

        Din instinct, o urmăresc cu interes, încercând să îmi dau seama ce am văzut la ea atât de bun și frumos, încât să fiu în stare să o iau de soție, însă nu găsesc nimic. Nimic, în afară de un trup armonios, aranjat de operațiile estetice.

        Sânii, ce înainte se mulau perfect pe palma mea, acum sunt mult mai mari și mult mai scoși în evidență. Buzele, cele două bucățele de carne pe care, nu doar o dată, le-am sărutat cu poftă, mușcat cu jind și alintat cu tandrețe, nu mai au nimic din farmecul din trecut, nu mă mai duc cu gândul decât la chestii erotice, făcându-mă să mă întreb, pentru a mia oară, ce naiba am văzut la femeia asta.