7. Am nevoie de tine

4.6K 251 6
                                    

7. Am nevoie de tine

-Cum facem de acum inainte?

-E simplu. Noua comanda a fost data si acum cea pierduta este intr-adevar pierduta. Am terminat de completat formularele pentru sosirea camionului cu arme, iar eu am pretentia ca tu sa te ocupi de asta in continuare. Vreau sa fie distribuite fiecarei cereri fara probleme neprevazute. Noi doi suntem singurii care stiu de asta.

-Asta e tot?

-Nu!

Doua voci masculine, dure, rasunau in camera intuncata a unei case ascunse de ochii lumii. Nu se temeau nici de linistea mormantala ce ii inconjura, nici de ochii verzi ai vreunei pisici ce se intrevedea printre copaci prin geamul inchis.

Lumina lunii era una neobisnuit de clara, alba si curata, insa prevestea lucruri rele, iar pisica o stia. Statea acolo si ii privea pe cei doi cum fac planuri fara a sti insa ce s-a intamplat cu cateva ore in urma, acel imens detaliu la care nu se asteptau si care le va da viata peste cap.

Mieuna plina de ura si furie spre padurea din spatele ei si se cufunda printre copaci, doar ochii ramanand in urma ca o umbra verde.

-Ma voi stradui cat pot de tare, sefu’! isi dadu cuvantul Jhon.

-Nici nu ma asteptam la altceva, se ridica el din scaunul comod, ducandu-se la mini-barul din camera si luand doua pahare cu ceva tare, dandu-i lui Jhon unul dintre ele.

-Si, Nicoleta ce mai face? Nu mi-ai spus nimic de cand ai venit si sunt cateva zile de atunci.

Soimul zambii.

-Nu o sa ghicesti niciodata ce s-a intamplat, prietene, rase el incantat.

-Daca nu imi spui, normal ca nu ghicesc.

Cezar il privi in ochi dur si rase amuzat de ceva ce stia doar el.

-Nu ai putea sa ghicesti niciodata, vechiul meu prieten.

-Inca astept, sefu’!

-Avem un baietel de cinci anisori pe nume Antony.

Jhon ramase uimit si asta se vedea foarte usor pe fata lui. Nu-i venea sa creada ca Soimul o lasase insarcinata pe Nicoleta chiar inainte ca aceasta sa devina o amintire in viata tuturor.

-Iti bati joc de mine? intreba el neincrezator.

-Nu, uite aici, ii intinse el o poza cu fiul lui.

Jhon lua fotografia si se minuna de asemanarea dintre cei doi. Acelasi par, ochii identici, zambetul mortal si privirea infometata.

-Sigur nu esti tu cand erai mic? intreba din nou sa fie sigur.

-Nu. El e fiul nostru. Nu seamana cu mine? intreba mandru, umflandu-se in pene.

Jhon se freca la ochi si mai privi o data.

-Nu pot sa cred. Cat s-o fi chiunuit Nicoleta sa nu devina un playboy? rase el.

-Nu a facut o treaba foarte buna, ii spuse seful lui smecher luand o inghititura din pahar.

-Te cred. Tot ce se trage din tine e de acest fel, rasera amandoi. Apropo, cat ai fost sa o vezi acum pe Nico, nu ai incercat sa-i mai faci un pitic? intreba el stiindu-si foarte bine seful.

-Nu doar o data, rase el amintindu-si ultimele ei cuvinte din dus.

“-Fa-mi un alt copil, Soimule!”

-Si, ceva rezultate?

-Inca nu, dar in curand. Nu ma las pana nu fac o echipa de fotbal cu ea, ceea ce nu imi displace deloc.

Regina Noptii- CompletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum