Regina Noptii- Complet

13. Rani adanci-partea 1

Un nou capitol. In sfarsit am scapat si de BAC si ma pot ocupa mai mult de povesti <3 Va pup si multumesc pentru ca inca cititi!!

13. Rani adanci-partea 1

-Mami! Sunt aici! Ajuta-ma!

Vocea micutului Antony rasuna in tot apartamentul, asa ca roscata, speriata si plina de speranta se indrepta spre camera din care se auzea ingerul ei.

Deschise usa cu putere si intra in camera intunecata, inghitind in sec si cu inima cat un purice.

-Antony?!

                                       Cu 24 de ore in urma

-Nicoleta, esti mai bine? Augustin era destul de ingrijorat pentru surioara lui.

-Sunt bine! raspunse ea sumbra si continua sa ia cate o lingura din supa pe care fratele lui i-o adusese.

-Nu stiu la ce te gandesti, dar nu imi place deloc atitudinea ta! Bine macar ca mananci.

-Unde e Seth?

-La Hensen!

Ochii ei verzi se intunecasera si puse castronul pe noptiera.

-Vreau sa dorm, Augustin!

-Nico...!

-Lasa-ma sa dorm! sopti ea oftand si se intoarse pe partea cealalta, cu spatele la el.

Acesta ofta si se ridica de pe pat, indreptandu-se spre usa.

-Nu ai ce sa faci. Cezar a disparut fara urma, nici macar eu nu pot da de el si daca el nu isi aminteste cine e, imi pare rau, surioara...! lasa el propozitia in aer si iesi din camera.

Lacrimi mari se scurgeau pe obrajii roscatei, stiind ce voia fratele ei sa spuna. Acum, ca sotul ei nu isi amintea nimic, nu il putea opri nimeni sa isi inceapa o noua viata departe de cea pe care deja o duce, printre crime, violuri si droguri.

S-a ridicat din pat si s-a dus la geam, privind la orasul tacut ce o atragea atat de tare. Era inca ranita dupa accident, dar inca isi amintea ce s-a intamplat inainte si cum se gandea ea la fiul lor. Acum, isi pierdus si fiul si sotul... poate pentru totdeauna.

Trebuia sa faca ceva, nu putea sa ramana acolo sa planga dupa cineva care, poate, nu era pentru ea. Cezar... ingerul si demonul ei, cel care a facut-o sa sufere, dar si cel care a avut grija de ranile ei.

Un oftat ii scapa printre buze si se cutremura, apoi se intoarse brusc pe calcaie si iesi din camera aceea ce ii dadea fiori la cat de rece era. Stia ce avea de facut si stia cum si in ce fel. Trebuia sa scape de asta o data pentru totdeauna, iar umbrele trecutului nu aveau sa mai apara. In sfarsit, gandea limpede, asa cum o facuse inainte sa fie mireasa si ii fusese atat de dor de acel sentiment puternic de curaj si neinfricare.

Ea era Felina deocamdata! Nimeni nu avea sa se atinga mai mult decat o facuse de ceea ce era al ei!