Regina Noptii- Complet

12. In gradina de foc

12. In gradina de foc

Apa se scurgea usor pe peretii aburiti. O melodie usoare se auzea din salon, in timp ce un trup splendid se rasfata sub atingerea calda a apei. Parul lung si blond ii atingea talia, iar ochii negrii parca te hipnotizau. A oprit apa si a luat un prosop ce si l-a infasurat pe corp, acoperind partile intime, apoi a intrat in salonul unde se afla barbatul caruia ii apartinea.

-Perfect! Te-ai terminat! ranji el sumbru sorbind dintr-un pahar cu vin rosu. Acum ai timp sa privesti spectacolul! rase si aseza paharul pe masuta de sticla din fata lui, apoi se ridica in picioare mergand pana la blondina si sarutand-o scurt.

-Ce spectacol? intreba ea confuza.

-Acesta! Aduceti fata!!! tipa el si usile din lemn se deschisesera pe data, pe ele intrand doi barbati imbracati in uniforma, tarand o femeie.

Acestia au dus fata chiar langa cei doi si au lasat-o la picioarele lui. El s-a lasat pe vine si i-a ridicat capul, prinzand-o de par. Ochii ei verzi il strapungeau ca doua smaralde, gata sa il ucida in orice clipa.

Nu stia ce cauta acolo, dar stia cum a ajuns. Se intreba daca sotul ei era bine, daca traieste, daca isi aduce aminte de ea. Tot ce isi amintea era cum mergeam pe motocicleta, gandindu-se la fiul lor si cum sa il salveze, cum sa il gaseasca si deodata in fata lor a aparut un Jeep negru cu geamuri fumurii pe care nu au putut sa il evite. De atunci negru, pana acum cand in fata ei statea chiar domnul Hensen, privind-o mandru.

-Ce ai facut, sobolanule? reusi ea sa suspine.

-Sobolan? Masoara-ti cuvintele, domnisoara!

Roscata se trezi aruncata in cealalta parte a camerei, cu oasele urland in ea de durere.

-Nu castigi nimic cu asta. Il vom gasi pe Antony, iar tu vei pierii sub privirea mea. Chiar eu voi avea onoarea de a-ti lua ultima suflare, de a-ti rade in fata cand iti vei da sufletul in mainile diavolului.

-Si crezi ca vei trai fericita, Felina? Dragul tau sot e mort, fiul tau disparut, parintii tai reali morti, cei adoptivi departe de tine, fratele tau aproape ca e in mainile mele. Spune-mi tu, pe cine am omis?

In acel moment, un geam fu spart, iar doua trupuri se strecurara in camera, pline de brutalitate. Blonda tipa si fugi imediat in timp ce domnul Hensen fu ridicat de la pamant de catre misteriosul barbat.

-Am asteptat atata timp! se auzi vocea groasa a unui barbat, barbat ce ii era mai mult decat cunoscut roscatei. Se auzi un zgomot de sufocare, apoi liniste totala.

Aceasta ranji, simtindu-se ridicata de un trup subtire, dar totusi puternic.

-Ma bucur sa te vad, pisicuta!

-Acelasi lucru il pot spune si eu despre tine, Sierra! se chinui ea sa zambeasca.

Sierra aproape ca nu o recunoscuse. Toata fata ii era plina de sange, ce se scurgea atat pe barbie cat si pe suvitele de par; pupilele ii erau dilatate, buzele crapate, iar cea de jos sparta, la fel ca si arcada si avea cateva vanatai ici-colo.

O durere o strapunse pe roscata in piept si gemu puternic, asezandu-si mana pe locul cu pricina. Lacrimi mari incepusera a se rostogoli pe fata ei, spaland sangele putin cate putin. Ce spusese Hensen?

“-Cezar? Unde e sotul meu?”

Mintea ei era plina de intrebari pe care nu putea sa le rosteasca. Nu mai vedea, totul in jurul ei era negru, dar inca auzea si simtea. Cineva, un barbat, o luase in brate, provocandu-i alte dureri pe care nu le simtise pana atunci, dar care, intr-un fel, o tineau lucida.

Incepu sa planga si mai tare.

-Shhht! Sunt aici, surioara!

Vocea fratelui ei o linisti si se calma in bratele lui, apoi, se lasa dusa intr-un somn adanc de unde nu mai vroia sa se trezeasca.