Și eu, acum ca și atunci
Aceeași atee
Ce crede doar în tine,
În ai tăi ochi albaștrii
Vorbesc cu luna
Si-noapte m-afund.
Fumez praf de stele
Și mă-nbăt cu amintiri de ieri
Căci în noaptea tăcută,
În a sa vioara tristă
Gându-mi zboară la tine
Și inima-mi plânge
După îmbrățișarea ta
Căci ochi-mi căprui
Nu vor a plânge
Decât pe al tău piept.
