Se-nalță iar spre infinit
Și gri și negru și oglinzi.
Se-nalță iar prin nori, prin ceață
Se-nalță pân' la exosferă
Și poate chiar,
Și mai departe.
Căci nimic și niciodată
Nu va fi destul de-nalt
Ori destul de strălucitor
De au ajuns și soarele
Să-l intimideze.
Și stelele să le pălească
În lumina lor.
Și nu le mai pasă de nimic.
Invadează latul pământului
Şi-nălțimile atmosferei.
Ah! Am pierdut cerul
Printre zgârie-nori!
