Îmi caut inspirația
De 3 luni și aproape un secol.
Nu mai știu ce aș putea să scriu
Sau ce dialog să mai pornesc
Cu mine însămi.
Înmoi penița în cerneală.
Mă gândesc la poezie, la versuri
La metafore de tot felul,
Dar foaia parcă fuge de stilou
Și nici cuvintele nu mai vor să se lege.
Și a zburat dulcea idee.
Și s-a dus în depărtate zări,
Inspirația mea ce m-ajuta să respir.
Și iar mă uit la foaia ce nu vrea să-mi comunice,
Parcă mă privește cu ură că o las nevompletată.
Poeta din mine e pe moarte
Și parcă știu că va lua și inima mea cu ea.
Și cum aș putea să trăiesc
Fără versuri proprii,
Ce-mi cântă nebunia?
