Îmi adun toată singurătatea
Dintr-un bar în care sunt
Singurul client la oara dimineții
Și o pun pe toată într-o tigara
O aprind, și o fumez.
Căci asta-i tot ce poți face
Cu singurătatea
Sa o fumezi
Sa o savurezi din plin
Căci puține sunt momentele
Când te poți bucura de liniște
Și n-are rost sa te lafai în singurătate
Și să-ți plângi de mila
Pana ajungi sa înoți
In propriile lacrimi
Stupide și lipsite de sens.
Fumez.
Mai iau cate o gura
Din espressoul lung
Răcit și rămâne pe fundul cănii
Care îmi șoptește în franceza
"Il caffè è un' arte"
