Cerneala-mi aleargă nebuna
Dansează pe foaia mută
Dându-i sens în existență.
Dansează într-un vals lent
Pe muzicalitatea clapelor de pian...
- Beethoveniene!
Penița zgârie foaia
Tatuându-i gândurile mele.
Amalgam de idei se zbat în mintea mea,
Pentru a fi înșirate
In tatuajul foii mute,
-Căpătând glas!
Și am uitat deja
De unde vin sau cine sunt.
Căci poezia îmi răpește mintea
Concentrând-o în 3 strofe
Cu versuri la fel de efemere
Pe cat de eternă e viata poeziei
-Abia născută!
