14

6.1K 355 19
                                    

Ies din spital, cautandu-l pe Damon. Am inceput sa adulmec pana am dat de mirosul lui , pe care l-am urmat ingrijorata.

L-am gasit in padure in forma lupina, maraind si lovind saracii copaci cu ghearele si coltii. Cand ma observa se intoarse si ma privi cu ura.

-M-ai tradat! Te-ai culcat cu altcineva!maraia el aproape turbat.
           Furia se acumula si in mine, inlocuindu-mi sangele cu un lichid amar.
-Da, sigur! Ti se pare ca a fost alegerea mea sa ma nasc varcolac? Sau ca am fost rapita? Sau ca am fost violata? Ti se pare ca eu am ramas insarcinata pentru ca am vrut?! urlu eu la el.

El se aseza pe iarba, privindu-ma trist si foarte indurerat.
Mi-am astupat fata cu mainile, oftand adanc.

-O sa pot intrerupe sarcina intr-o luna, soptesc, dupa care ma intind pe iarba.

Damon se ridica si urla cat de tare putu.Un urlet puternic si ingrozitor. Mi-am astupat urechile instinctiv si m-am ghemuit la pamant din cauza zgomotului.. Urletul unui Alpha e cel mai ingrozitor lucru pe care il poate primi ca pedeapsa un varcolac. Si el m-a pedepsit pe mine...iar asta ma durea cel mai tare....
Apoi Damon disparu printre copaci , lasandu-ma acolo, plangand pentru viata mea oribila.

-O sa isi revina el, trebuie doar sa ai rabdare cu el, spuse Maria aparand langa mine, mangaindu-ma pe spate,incercand sa ma consoleze.
-Da...stiu ,dar...
-Ma duc dupa el, spuse cu privirea atintita spre padurea ce ne inconjura.
-De ce?
-E noaptea sufletelor. Nu avem voie sa mancam nimic pana la rasaritul zilei de maine. Iar el s-a dus sa vaneze, spuse si se ridica, pornind dupa Damon.

Eu ma ridic de pe iarba si ma duc spre batranii haitei. E clar ca am nevoie de niste lectii despre varcolaci. Sper ca ei au o carte si cu asa ceva.

Bat la usa iar Ceri imi deschide.

-Bine ai venit. Si da. Am o astfel de carte.
-De unde stii asta?intreb uluita.
-Batrana Ceri stie, zambi, luandu-mi mainile mele fine intr-ale sale zbarcite de vreme, conducandu-ma in biblioteca imensa ce se afla in spatele unui perete de piatra ce se deschidea ca un seif.

-De asemenea am si o licoare ce iti va intrerupe sarcina.Dar e periculos, spuse intinzandu-mi cartea groasa si veche.
-De ce e periculos?
-Licoarea iti da un somn adanc, asemenea mortii pana isi face efectul. Insa nu orice varcolac poate supravietui.
-Si crezi ca as putea sa o beau acum?spun caci imi era scarba de puiul monstrului ce crestea in mine.
-E noaptea sufletelor.
-Si ce e cu asta?
-E momentul in care sufletele se intorc la Zeita Luna. Daca bei acum , se poate sa ramai blocata pe luna pe veci. Uite sticluta. Bea cand crezi de cuviinta. Dar ai grija sa nu te lasi cuprinsa de vraja. Esti puternica, spuse apoi ma impinse afara , inchizand usa dupa mine.

Mi-am pus sticluta in buzunar. Trebuie sa fac asta. Dar nu azi.

In fata casei mele si a lui Damon se stransesera toti varcolacii,intr-un cerc.
            In centru aveau un morman de carne care mirosea imbietor. Ei doar priveau si se abtineau,incercandu-si loialitatea fata de traditii.

Cand am ajuns in fata lor, o fata incepu sa povesteasca, privindu-ma provocator.

-Acum mult timp, zeii au dat voie varcolacilor sa manance din toate creaturile pamantului

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Acum mult timp, zeii au dat voie varcolacilor sa manance din toate creaturile pamantului. Exceptand in noaptea sufletelor, cea mai lunga noapte din an... Insa Alpha-ul lor era incapatanat iar in cea mai lunga noapte din an i-a provocat pe zei mancand carne.
Dar, cand soarele fu sus, el a fost gasit de haita,mort, inghetat ca o stana de piatra...

Tot timpul cat a povestit s-a uitat la mine.Apoi si-a mutat privirea. Eu am intrat in casa,simtindu-ma straniu.

Am facut un dus lung si cald. Se pare ca azi voi dormi singura. Offf...Cat as vrea sa ma inteleaga...

Ma intind in pat , adormind flamanda.

Dimineata ma trezesc cu o foame de nedescris.
Cobor la parter, unde statea Maria.
-Daca iti e foame , s-au vanat niste iepuri in zori. Damon nu e aici,dadu ea raportul.

Am iesit afara,atrasa de mirosul carnii. In mijlocul taberei era o gramada de vanat.
In jur, toata lumea manca flamanda. Mi-am luat si eu un iepure gras.

Nu mai mancasem pana atunci carne cruda si nu stiam cum sa incep. Asa ca am privit in jur , imitandu-i pe cei care mancau.

Gustul de sange si carne imi invada gura. Acum ceva timp as fi zis ca asta e nebunie curata. Insa acum adoram senzatia. Am inceput sa musc cu pofta din corpul iepurelui, inghitind cu tot cu blana, innecandu-ma uneori cu firele scurte de par de iepure.

Dupa masa i-am ingropat oasele iepurelui, exact cum au facut si ceilalti. Se pare ca ei respecta viata mai mult decat as fi crezut.

Revenind in camera mi-am adus aminte de sticluta.
E timpul, gandesc desfacand dopul. Mana imi tremura, insa nu ma puteam opri acum.

-De iubesc, Damon, spun si dau continutul sticlei pe gat, cazand intr-un somn adanc...

Pareri? Comentarii? Sfaturi?

Ce credeti ca se va intampla? Va supravietui Ioana licorii?

A mea!  I & II Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum