A mea! I & II

27

Ioana pov:

       Perechea mea ma trezi dintr-un somn adanc si odihnitor.
        -Mhmm
        -Ma plictisesc, iubito,spuse mangaindu-ma pe obraz.
       
           Imi trag patura pe ochi, mormaind pe jumatate adormita.

          -Stii ca esti insarcinata? imi sopti luandu-mi parura de pe fata.
          -Tine-ti gura, dobitocule si lasa-ma sa dorm,marai obosita.

              El se tranti pe pat , mormaind nemultumit.
           -Stii ca vorbesc serios, nu?
           -Stii ca daca nu taci o sa iti frang gatul, nu? mormai eu.
            -Sa te vad!ma provoca el.
             -Daca nu poti dormi , fa-mi si mie ceva de papa, spun cu fata in perna, indicandu-i usa.
             -Nu primesc ordine.
              -Am spus ca vreau de mancare!marai amenintator, privindu-l cu ochiii rosii.
             
             El se stramba, pornind spre usa.
            -Pereche insuportabila, sopti.
             -Te aud! Sterge-o!spun adormind la loc.

   Damon pov:

      -Sunt cel mai fericit tatic
        Avea astept sa devin bunic, cantam eu prin bucatarie pregatind micul dejun pentru perechea mea.

             Eram in al 9-lea cer.

          -Ce faci aici? intreba razand Maria cand ma vazu ca dansam cu matura si cantam la polonic.
           -Nu se vede? Sunt fericit, spun scotand limba.
           -Esti la fel de copilaros ca acum 10 ani, scoase si ea limba la mine.
            -Acum zece ani inca faceam pipi prin casa, spun razand.
            -Mama te batea in continuu, rase si Maria.
            -Da, si tu desenai cu  acuarele peretii. Ce hilar!
             -Ce vremuri....spuse zambind.
             -Da....ce viata...spun visator.Apropo, ai gasit ce ti-am cerut?
              -Yep. Il cheama Santiago,e profesor de psihologie,  vampir si are 40 de ani.
               -Femeie nu gaseai si tu?Si, serios, vampir?! marai suparat.
              -O sa fie ok, spuse zambind. Spune-i Ioanei ca poate sa inceapa de luni.
              -Uff...bine, spun luand tava cu mancare si pornind spre dormitor.

               -Pofta gagica!spun cand o vad.
                -Mmm....imi place cum gatesti, spuse cu gura plina.
            Am zambit slab, desi in adancul meu eram de-a dreptul incantat.
                -Stii, de luni poti reincepe cursurile de psihologie. Vine cineva sa te invete.
              -Aha. Mersi . Si tu?
              -Mehh...vad eu ce fac, spun chicotind.
              
           Telefonul imi suna, iar eu raspund suparat la vederea apelantului.

           -Ce vrei?
           -Avem o problema pe autostrada cu politaii. Vino urgent.

              Inchid suparat de impertinenta lor  , imi sarut perechea pe frunte si ies din casa. Trebuie sa ii ajut pe copchiii aia sa treaca cateva kile de droguri peste granita. De ce nu pot face asta singuri?!!

Ioan pov:

         Cobor scarile pana la parter, sa imi fac un suc de fructe. Deja e obositoare sarcina. Nici o luna nu a trecut si eu sunt deja extenuata.

            -Ce face tanara mamica, spuse Dani cand intra in bucatarie.
             -Obosita. Unde e Maria?
             -Acte, socoteli, stii tu.
             -Nu o ajuti?
             -As ajuta-o, dar nu stiu sa numar decat pana la 5, rase, asezandu-se la masa.
              - Sunt asa obosita... zici ca am stat treaza toata noaptea, pun eu capul pe masa.
              -Asa e mereu.
              -Tine-ti gura ca nu stii nimic!marai la el.
              

            Ma ridic de la masa si ma duc inapoi in dormitor, intinzandu-ma in pat si dand drumul la desene. Ce pot sa fac si eu.

            A doua zi pregatesc , cu greu ce-i drept,masa unde voi face meditatii pentru cursul de psihologie.

               Soneria suna ,iar eu deschid usa, in fata mea stand un barbat destul de tanar, desii stiu ca are 40 de ani arata ca de 20,mirosind a moarte, miros specific vampirilor . Nu imi inspira prea multa incredere.

         -Buna dimineata, Luna.
         -Buna dimineata.

        Incepe sa imi predea, iar eu notam si ascultam cu atentie, desi imi era din ce in ce mai somn. Din 5 in 5 minute luam o mica pauza,sa ma pot odihni .
         Curand, ziua  de curs se termina, iar eu am vrut sa il conduc pe Santiago spre iesire. Insa el ma impinse violent, tintuindu-ma de perete, adulmecand ranjind .

        -Mica fetita e insarcinata? Vai, ce oroare ar fi daca ti-ai pierde micutul, suiera printre dintii mult prea ascutiti, incepand sa ma sarute cu buzele sale slinoase si reci. Imi era scarba si frica. Eram neputincioasa.

         Un zgomot se auzi, iar Santiago cazu pe jos, intr-o balta de sange. Maria se afla in spatele lui, cu o tigaie in mana.

           -A vrut sa ma...ma....tremuram eu privindu-i corpul de pe podea.
            -Gata, a trecut. Nimic rau nu o sa se mai intample, spuse si ma lua in brate.
                Eu mi-am astupat instinctiv burtica cu mana.
              De afara, un murmur lung si sfasietor ne atrase atentia, iar inima mea parca se franse in mii de bucatele.

          -Damon!am strigat, incepand sa alerg pe cat puteam.

              Era carat pe brate de cativa oameni din haita. Era plin de sange. Mi-am astupat gura ca sa nu tip. Cineva ma stranse in brate, in timp ce ceilalti il duceau la spital .

           -Un accident de masina, spuse Dani  ajutandu-ma sa merg pana la spital , dupa Damon.

              Am intrat in salon imediat ce doctorii iesira. Damon statea nemiscat, ranit in destul de multe locuri. Imaginea ma ingrozea.

           -Nu vei pati nimic. Totul va fi bine...iti promit, spun stergandu-mi lacrimile , incercand sa  nu ma gandesc la posibilitatea ca el sa nu se mai trezeasca vreodata, avand in vedere aparatele ce mergeau continuu, tinandu-l in viata.
          Nu. E puternic. O sa supravietuiasca.

Next time:

       -Te iubesc, lupule!
.......................
        -Ce nume ii punem?
.....................
        -Ma las de traficul de droguri. Am gasit un post....

    Pareri? Ce credeti ca se va intampla in continuare?
       (Oficial azi sunt pe locul 2 in "Varcolaci" . Multumesc din suflet :)) Va iubesc :* )
           Cartea nu mai are decat maxim 3 capitole pana la final. Multumesc ca m-ati sustinut si ca o faceti in continuare. Aceasta carte nu ar fi ajuns aici fara voi, dragi cititori :*