A mea! I & II

6

Matei pov:

Ma intorc, gata sa caftesc persoana din spatele meu.

-Buna, Matei, Elena, spuse calm si zambitor lupul cu blana mai neagra ca intunericul ce ne invaluia (desi avea coltii dezveliti, mult prea ascutiti si o cicatrice sangerie ce ii traversa ochiul drept, facandu-l mai infricosator decat vroia sa para) .
-Cine esti?marai la el. Se pare ca imi revenise glasul.
-Usor, ingeras, sa nu explodezi, spuse nonsalant. Eu sunt fratele lui Angel. Neincantat.
-Poftim?!spun surprins, revoltat, uluit si o groaza de alte astfel de adjective.
-Eu sunt Drake.Lupul interior al tatalui tau.

Elena se cutremura, iar eu am prins-o in brate inainte sa cada.Insa si eu eram la fel de surprins si de confuz.

-De ce te-am crede?spun nesigur.
-Dar nu trebuie sa ma crezi, rase. Stiu ca simti asta. Ma cunosti fara ca sa ma stii. Si daca vreti sa scapati de aici, trebuie sa veniti cu mine. Pana nu e prea....

Un suierat puternic si Drake fu pus la pamant de o creatura neidentificabila ce nu parea prea fericita ca ne aflam acolo.

-Fugiti!striga Drake scapand de atacator, pornind prin tunelele intortocheate.

Nu as fi vrut sa il urmam, insa in spatele nostru se auzeau o groaza de suieraturi nu prea prietenoase si nu aveam de ales.

Am luat-o pe Elena in spate caci abia daca mai putea sa se miste, pornind dupa lupul tatalui meu.

Drake se opri in fata unui tunel .

-Duceti-va!Ii retin eu!spuse Drake.

Mi-am impins sora prin tunel si m-am intors spre lupul negru ce fusese atacat de o groaza de creaturi hidoase ce suierau si maraiau.
Am vrut sa il ajut, insa Elena ma trase de mana.

-Trebuie sa plecam acum!spuse iar eu am urmat-o, privind ultima data in spate.

Mergeam prin tunel de cateva zeci de minute. Nu se auzea nimic in afara respiratiilor noastre .
Brusc, Elena cazu, incepand sa alunece.

-Matei!!!striga speriata.

Mi-am dat si eu drumul in groapa, incepand sa alunec cu o viteza naucitoare pe un tobogan lung si intortocheat.

-Aaaaaaaa!!!

Brusc, am ajuns la capatul toboganului, iar eu am cazut pe un camp plin de flori multicolore, naucit de ameteala de mai devreme.

Elena statea in iarba nemiscata, cativa metrii mai incolo.M-am indreptat spre ea, ametit.
Parea ca e in regula dar...

-O sa fie bine, Matei, spuse o voce dulce, cunoscuta, in spatele meu.

-Mama?Tata?spun si le sar in brate,fericit.
-Matei...
-Ce cautati aici?ii intreb.
-Destinul te asteapta, spuse tata.

-Ma...ma?intreba Elena ridicandu-se incet de pe iarba.

Tata se duse la ea si o salta in brate, exact asa cum facea cand eram copii.

-Suntem mandrii de voi , spuse mama zambind.

Un portal se deschise in apropiere.

-E timpul sa mergeti acasa, spuse tata. Ati trecut prin multe.

Am zambit, pornind spre portal.

-Matei....eu nu pot sa vin...nu vreau, spuse Elena, oprindu-se in loc.
-Dar...locul nostru e acolo, spun.
-Vreau sa raman aici, cu mama si tata. Am trecut prin prea multe...spuse si o lua pe mama in brate. Imi pare rau ,Matei...

Tata se apropie de mine.

-Las-o sa stea cu noi. O sa fie bine, micule Alpha,spuse si ma stranse in brate. Ai grija de haita.

Mi-am imbratisat apoi mama, apoi sora, pasind prin portal.
O lumina alba si calda ma invalui, iar eu m-am trezit exact asa cum eram:in genunchi langa sora mea, cu mainile pe fruntea si pieptul ei.
Nu mai respira. Sufletul ei a ramas langa parintii nostrii.

Jana intra in cort.

-A.... sopti nedorind sa continuie.
-A ajuns acolo unde ii e locul, spun, stergandu-mi lacrimile de pe obraji . Jana, daca nu te superi, eu trebuie sa ajung sa conduc haita parintilor mei.

-Bine, e in regula, Alpha Suprem, spuse zambind. Esti bine-venit oricand aici .

-In seara asta imi voi ingropa sora, oftez.
-Esti puternic, Matei, spuse apoi iesi din cort.

Am ramas nemiscat , privind trupul nemiscat al surorii mele.
De acum voi trai pentru amandoi, gandesc privind in gol.

In seara aceea, cativa batrani din haita venira si ii ridicara trupul Elenei, carandu-l pe brate , soptind cuvintele ritualului.

M-am ridicat si eu , pornind in urma convoiului ce inainta spre padurea intunecoasa, murmurand niste cuvinte neintelese.

Priveam ceremonia fara sa o vad , gandindu-ma la familia mea care ma parasise rand pe rand. Eram singur...din nou...

Ceremonia se termina curand, iar membrii haitei treceau pe langa mine murmurand cuvinte linistitoare, compatimitoare, strangandu-ma rand pe rand in brate.

Pentru a mia oara in 16 ani ma simteam singur si parasit. Macar Elena e fericita....

Revin in cortul meu si ma trantesc pe patul improvizat din niste paturi puse una peste cealalta. Nu simteam nimic. Nicio remuscare. Ce e in neregula cu mine?

" Ma trezesc in mijlocul padurii. Era o liniste apasatoare. Poate prea apasatoare.

-Angel! imi strig lupoaica, insa nu raspunse nimeni.

Priveam in jurul meu, cand am vazut o coada alba si stufoasa disparand printre copaci.

-Angel!Stai!am inceput eu sa alerg dupa ea.

Insa ea nu se opri, marind viteza, alergand prin padurea intunecoasa.

S-a oprit intr-o poiana, dupa care disparu.
In iarba inalta am vazut un trup plin de sange.M-am apropiat si am privit acea persoana.
Eram eu. Dar cum? Ce se intamplase cu mine?"

M-am trezit brusc, speriat. Oare Angel imi prezise moartea?

Pareri? Ce credeti ca se va intampla in continuare?