17

6.2K 347 29
                                    

Ioana pov:
-Mananca!
-Da' nu vleau, spun si ma trantesc pe canapea, scotand limba la el.
-Da' nu vleau, ma imita strambandu-se , trantindu-se apoi peste mine.

-Da-te jos !spun incercand sa il dau jos de pe mine.
-Da' nu vleau, se smiorcai el.
-Hei!Nu esti tu cel strivit. Macar sa facem schimb de locuri!
-Vai , vai , vai, te stiam mai cuminte, ma certa el inca stand pe mine.
-Haha, da-te jos ca ma strivesti, spun si incerc sa il dau jos.
-Impinge mai tare! Impinge!radea el de neputinta mea.
-Esti nesimtit!
-Si eu te iubesc!
-Enervantule!marai si il dau jos de pe mine.
-Bravo !spuse aplaudand de pe podea.

M-am strambat la el , asezandu-mi hainele sifonate.

-Esti frumoasa, ce te tot aranjezi, spuse el inca intins pe podea.
-Mersi. Dar nu te iert ca te-ai asezat pe mine.

El injura foarte "frumos" , apoi se ridica in fund si ma privi cu o fata de catelus plouat.

-Dar imi pare rau!se smiorcai el.

Mie imi vine o idee stralucita. Iau un scaun din bucatarie si il asez langa perete. Apoi mazgalesc ceva pe o foaie cu pixul, sub privirea curioasa a perechii mele.

-Vrei sa te iert?
-Da!spuse instantaneu.
-Atunci stai acolo, spun si ii indic scaunul.
-De ce?
-Doar stai, spun iesind din camera in cautarea unei bucati de scotch.

Dupa gasirea bandei adezive si a unei foarfeci, intru inapoi in living unde Damon statea linistit pe scaun.

-Asa, gata, spun incantata dupa ce termin de lipit foaia hartie deasupra capului perechii mele.

El se uita , cascand ochiii cat cepele cand citi cuvantul "VINOVAT" pe foaie.

-Ai sa stai aici o ora sa te gandesti la ce ai facut, spun si ii arat ceasul de pe perete.
-Dar...vru sa protesteze, dar l-am oprit.
-Ai sa stai aici si gata, spun si ies din camera, auzindu-l cum ofteaza dramatic si disperat pe scaunul de pedeapsa.

Chicotesc si ies din casa, pornind spre padure ,alergand.
Brusc , dorinta de a-mi revedea parintii imi acapareaza sufletul, iar eu pornesc spre marginea teritoriului nostru.

Aproape iesisem din "cartierul mortii" ce imi devenise casa, cand cineva sare pe mine, imobilizandu-ma.

-Nu pleci nicaieri, marai Maria.
-Sunt Luna ta, nu uita asta!marai si eu la ea.
-Dar nu uit! Dar tu nu ai voie sa pleci.
-Vreau sa imi vad parintii, marai.
-E prea periculos, vino cu mine, spuse si ma trase de mana dupa ea . Cunosc alta cale, spuse in timp ce ne afundam in padure din nou.

-Ok....am sa te invat ceva ce noi numim Eolas , spuse Maria in timp ce stateam pe vine in iarba.
-Ok...spune.
-Trebuie sa simti. Simte ce e sub tine, ce e deasupra ta...
Incerc sa ma relaxaz, insa nu pot.

-Deci ar trebui sa incerc ce? .E prea greu, ma plang eu..
-Nu trebuie sa incerci!Oamenii incearca. Varcolacii isi urmeaza instinctul!
-Dar...
-Uita-te in ochiii mei. Simte iarba de sub picioare. Simte vantul sufland printre copaci. Simte norii...

Mi-am relaxat mintea, incercand sa imi urnez instinctul ce traia in mine .
Pamantul era umed sub mainile mele. Nori se miscau lenes pe cer.

 Nori se miscau lenes pe cer

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Si atunci am simtit totul. Puteam mirosi totul . Auzeam totul. Apoi i-am vazut pe mama si tata. Inca ii durea ca eu "murisem". Imi parea rau pentu ei. Dar e mai bine asa...

Am privit-o din nou pe Maria.

-A fost...wow!
-Si asta e doar o mica parte din ceea ce putem face, chicoti. Apropo, unde e frate-miu?
-Damon!strig pornind spre tabara. Uitasem de el.

L-am gasit dormind pe scaunul de pedeapsa cu mainile pe piept si capul sprijinit de spatarul scaunului.

Maria chicoti, iar eu l-am sarutat pe frunte. El deschise ochiii lenes.

-A trecut o ora?spuse somnoros.
-Yep. Iar ideea era sa nu adormi.
-Mhm...spuse dezmortindu-si oasele.Tu ce ai mai facut intre timp?spuse si casca zgomotos.
-Aaa...am cunoscut un baiat...
-Ce?Unde?Il omor!marai, trezindu-se instantaneu.

Eu si Maria am ras.

-Ce e?intreba suparat.
-Damon e geloos ! Damon e geloos!am inceput sa dansez prin camera, razand.

Damon ma prinse si ma stranse in brate.

-Da. Sunt gelos. Pentru ca esti a mea! Doar a mea!spuse privindu-ma in ochi.
-Si tu esti doar al meu, spun si il sarut.

             Maria se prefacu ca vomita. Insa noi am ignorat-o, continuandu-ne momentul....

Pareri? Ce se va intampla in continuare? Idei?Pareri ?Le astept pe toate.

Auuuuuuuuuuuuu!


A mea!  I & II Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum