A mea! I & II

1

8 ani mai tarziu. Matei pov:

       Timpul trece greu.  Am 15 ani. 15 ani de intrebari. Nu stiu cine sunt, ce voi fi....prea multe intrebari fara raspuns.
          Nu am un lup interior. Asa au spus batranii. Desi pot face tot ce fac si ceilalti... Ok...totul mai putin transformatul. E frustrant si doare sa te nasti din parinti varcolaci si sa nu fi ca ei. Ma simt incomplet.

           Zilele mi le duc in biblioteca imensa din casa batranilor. Am invatat istoria varcolacilor pe derost, stiu limba varcolacilor salbatici, am studiat arta, filozofia, desenul,medicina,biologia, toate tainele lor nu mai inseamna nimic pentru mine. Sunt doar o joaca de copii. Acum ma intrec in cunostinte cu cei mai intelepti batrani din tara. Apoi, in rest ma antrenez:alerg, fac exercitii, ies la vanatoare...Desi nu pot sa aud prada, pot sa o simt in vibratiile pamantului. Sunt iute, iar de cele mai multe ori prind prazi bogate. Noptile mi le petrec la locul meu secret.

            Astazi e ziua mea de nastere. A mea si a Elenei. A fost o petrecere draguta. Tortul a fost magnific. Am primit amandoi multe cadouri, de la fiecare membru al haitei in parte.

          Cand se lasa seara, invitatii  plecara rand pe rand. Iar inima mi se facu cat cea a unui purice. Poate chiar mai mica.
    In cazul in care perechea Alpha are mai multi mostenitori, la a 15a aniversare parintii au datori sa isi aleaga un copil care le va calca pe urme, urmand ca alesul sa ia locul de conducator cand va implini 18 ani.
           De ziua asta m-am temut mereu. Sunt sigur ca o vor alege pe Elena...

         Sora mea ma stranse in brate.
         -Te iubesc. Orice va fi, spuse, asezandu-se pe covor, langa mine .

            Parintii nostrii intrara in liniste, asezandu-se pe canapeaua din fata noastra.
           Elena ma stranse de mana. Nu i-am raspuns. Ma simteam gol, rece. Mintea mea ratacea in alta parte.

          -Matei, Elena, am facut o alegere, incepura ei incordati.

            Le citeam pe buzele tremurande discursul ritual , incercand sa nu tremur.

           -Elena va fi viitoarea Luna, spuse mama , iar eu m-am ridicat automat in picioare, tremurand.

          Mi-am lipit fruntea de obrazul surorii mele , apoi am luat-o la goana, trecand de Maria si de Dani ce ma priveau nelinistiti si tristi.
            Ma asteaptam la asta...de ce doare asa tare?
          
            Ma prabusesc in locul meu secret. Sunt un nimeni. Asa am fost mereu.
            Imi stergeam lacrimile cu manecile. Nu ar trebui sa plang. Trebuie sa fiu puternic.
           Doare asa tare...

        Nu stiu cat am stat acolo. Minute, ore...plangand si intrebandu-ma cu ce am gresit...
   
          Un miros de fum imi atrase atentia. Elena!

           M-am ridicat si am pornit in  goana spre casa. Flacarile se inaltau ca niste colti ascutiti , inghitind casa.

             Am intepenit, maraind , pana mi-am dat seama ca eu nu sunt varcolac. Nu imi e teama de foc.
             Am vrut sa intru in casa , sa imi salvez familia, cand am vazut un corp micut cazand de la etaj.

               Elena cazu pe pamant cu un bufnet, inchizand ochiii galbeni de groaza.

                 Am dus-o mai departe de foc, lasand haita ce se trezise sa se ocupe de ea.

              Am vrut sa intru in casa sa incerc sa imi gasesc parintii, insa atunci o explozie puternica zgudui casa, aruncandu-ma la cativa metrii departare.

            Ii pierdusem. Mama....tata...Maria...Dani...ce ma fac acum?

            Ma intorc incercand sa par cat mai rece, asezandu-ma langa sora mea ce se trezea usor. O cicatrice ii pornea de pe barbie , pornind apoi pe obraz , ajungand pana pe gat.

             Se ridica si privi cu groaza flacarile ce ne inghitisera parintii. Am strans-o la piept incercand sa o linistesc. Trebuie sa fiu puternic... pentru ea...

              Haita se agita, strangandu-se in jurul nostru.

           -Ce facem ? intreba un barbat.
            -Nu mai avem lider deci, plecam. Nu mai avem cum sa stam aici.
           -Eu sunt Luna voastra, marai Elena cu lacrimi in ochi.
            -Pfff....esti doar un copil! Nu esti demna sa conduci haita Suprema!
           
             Haita il aproba pornind spre padure, intr-o viata de Rougues. Pe Elena o  porni plansul.

             Eu nu simteam nimic. Lacrimile nu vroiau sa iasa. Ma simteam rece , nepasator.
            As fi vrut sa simt ceva. Insa aveam inima impietrita.Nicio remuscare.

           Am adormit cu sora mea in brate. Ea a adormit inaintea mea, tremurand si sughitand.
           Maine trebuie sa plecam. Nu suntem in siguranta aici. Si nici in alta parte.... Din fii de Alpha, am ajuns doi Omega...ce va fi cu noi, ma intreb pe masura ce sunt tras tot mai adanc in lumea viselor.

Pareri? Urat, nu? Ce credeti ca se va intampla cu cei doi?
       Va astept ideile :*