A mea! I & II

23

Ioana pov:

Dupa ce am mers cateva minute prin padurea linistita, am ajuns intr-o poiana , iar Damon ma lasa jos , lasandu-ma sa admir privelistea: in centrul poienii se afla o masa pentru doi, cu lumanari pe ea si un buchet mare de trandafiri intr-o vaza ce nu se observa datorita florilor.

-Wow!spun asezandu-ma la masa.

Damon zambi multumit, asezandu-se pe scaun in fata mea.

-Stii ca te iubesc? intreba deschizand sticla cu vin, turnand lichidul rosiatic in pahare.
-Oricat m-ai iubi, eu te iubesc mai tare, spun privindu-l in ochiii ciocolatii ce ma priveau dulce.

El chicoti, ridicand paharul.

-Pentru cei 17 ani ai iubitei mele , spuse ciocnind paharele.

Eu am luat o gura din lichidul dulce- amarui. Era prima data cand gustam alcool. Bautura imi lasa un gust placut pe limba, coborand iute pe gat, arzandu-ma cu o dogoare placuta.

Damon rase, dand tot continutul paharului pe gat dintr-o suflare.

Ma prinse de mana, privindu-ma dulce.

-Ce e?
-Esti frumoasa. Ba chiar minunata, spuse iar eu rosesc.

Dani , Beta-ul haitei, imbracat in chelner veni si ne puse pe masa primul fel de mancare.

-O seara frumoasa, Alpha, Luna, spuse el serios, plecand inapoi in padure.

Am chicotit.

-De ce razi? intreba curios.
-De mutra lui Dani. Tu chiar ai aranjat totul , nu?
-Yep, spuse mandru. E o zi speciala doar, nu?

Am zambit.

-Cuceritorule, spun si rad.
-Hoata de inimi, spuse si el, afundandu-si lingura in castronul cu supa.

Am chicotit, gustand din supa calda.

-Stii, ma gandeam sa renovez camera, incepu el.
-Si....
-Si.... vreau sa imi dai cateva idei.
-Mie imi place camera ta. Te reprezinta.
-Pai, as fi vrut sa te reprezinte si pe tine. Doar esti perechea mea.
-Mie imi place . E linistitoare. Nu iti fa griji . Daca nu mi-ar fi placut , era de muuult schimbata.

El rase cu pofta, in timp ce Dani ne lua farfuriile goale, zambind .

Damon sufla in lumanarile de pe masa, stingandu-le.

-Ce faci?intreb.

Imi facu semn sa tac, aratandu-mi cerul instelat.

Un fulger auriu, urmat de un pocnet scurt si cerul se umplu de lumini colorate si stralucitoare.

-Artificii!soptesc fascinata, privind jocul de culori de pe cer.

Damon pov:

Imi priveam perechea fascinat de frumusetea ei nemasurata si de bucuria copilareasca cu care privea artificiile de pe cer.

Esti a mea...doar a mea...gandesc , privind-o visator.

Ioana pov:

Cand ultima lumina disparu de pe cer, lasand bolta sub stapanirea stelelor, Damon ma invita la dans.

Am dansat cateva minute pe o melodie lenta venit parca de nicaieri.
Mi-am lipit capul de pieptul lui, inspirandu-i adanc mirosul , lasandu-ma in voia muzicii ce ne facea parca sa plutim pe notele linistitoare.

Sunt cea mai fericita persoana din lume! Bine, a doua cea mai fericita persoana din lume. Prima e Damon, se vede pe chipul lui asta.

Reveniti la masa am mancat o friptura de iepure foarte gustoasa. E cea mai minunata aniversare!

-Si, cum e sa ai 17 ani?intreba el turnand sampanie in pahare.
-Minunat, soptesc.
-Explica-te, sopti si el, zambitor.
-Adica... am un iubit minunat, o aniversare grozava, parca traiesc un vis!
El chicoti.
-Stii ce ar fi si mai grozav? zambi asezandu-se in genunchi in fata mea. Ar fi minunat daca mi-ai face onoarea de a-mi fi sotie.

Am zambit, stergandu-mi lacrimile de bucurie ce aparura de nicaieri.

-Da!As fi intradevar onorata, spun iar el ma ia in brate, incepand sa se invarta cu mine prin poiana, razand.

-E cea mai minunata zi din viata mea, spuse privindu-ma radiind de fericire.
-Si tu esti cea mai minunata persoana din lume, spun strangandu-l in brate.
-Nu la fel de minunata ca tine,spuse sarutandu-ma pe frunte .

Am pornit inapoi spre casa, tinandu-ne de mana si razand ca doi copii ce nu au nicio grija.

-Leapsa!Tu esti!spun si o iau la goana razand.

-Nu e corect! Ai furat startul!striga pornind dupa mine.

Fugeam nefiind atenta decat la cum sa il las in urma pe Damon si sa scap de amenintarile lui .

-Ioana! Stai!spuse dar e prea tarziu.

Ma impiedic si incep sa alunec la vale pe pietrisul alunecos. Durerea imi pulseaza prin maini, picioare si cap, iar eu nu ma pot opri.

Cand in sfarsit ma opresc, simt cum toate ma dor si cum lichidul atat de vital vietii mi se scurge incet pe solul tare.

-Ioana, te rog , ramai treaza, spuse Damon vizibil ingrijorat, strangandu-ma la piept.

-Nu pot...spun si ma afund intr-un abis negru.

-Ioana!

Data viitoare:

-Ce are?O sa fie bine?
-Ma tem ca...
.............

-Totul va fi bine, iti promit.
...........

-O provocare!sopti Dani terifiat.

Pareri? Sa sune clopoteii?Sau nu?
Ce asteptati de la urmatorul capitol? Va astept ideile si parerile :*

Va pup,
Lupoaica cea Rea (Mwahahaha!)