Suflet de vampir

Capitolul 5.

    Zgomotul strident al alarmei îi zgârie timpanele.

    A mârâit iar alarma s-a oprit. A mulțumit în minte Universului și a zâmbit în pernă încercând să adoarmă la loc.

    Bineînțeles că relaxarea ei n-a durat decât câteva secunde pentru că o mână i-a zgâlțâit umărul iar vocea lui Chrissy s-a făcut remarcată:

    — Trezește-te, somnoroaso! E prima zi de liceu.

    — Să fie. Lasă-mă să dorm.

    Chiar dacă nu o privea, a știut însă că verişoara ei și-a dat ochii peste cap.

    — Nu mai fii așa dificilă. O să întârziem.

    Catherine a oftat și s-a ridicat în șezut, uitându-se la ea cu o expresie facială care dădea de înțeles că ura faptul că a fost nevoită să se trezească așa de dimineață.

    — Așa te vreau. zâmbi iar când aceasta s-a ridicat din pat a fugit imediat la toaletă pentru a o ocupa înaintea ei

    S-a pregătit de şcoală alături de Chrissy apoi Anna şi Jaydon au venit să le ia.

    Autobuzul ajunse în faţa clădirii enorme a liceului iar roţile i se opriră brusc cu un scârţâit. A coborât şi a tras adânc în piept aerul rece al dimineţii, uşor emoţionată.

    Iată-ne aici. Prima zi de liceu.

    Nu şi-a imaginat-o niciodată astfel şi sincer nici nu ar fi crezut dacă i-ar fi spus cineva că prima ei zi de liceu urma să fie aşa... diferită. De fapt nu ar fi crezut că ea însăşi urma să fie așa diferită în prima ei zi de liceu.

    A lăsat gândurile la o parte, concentrându-se pe unde mergea deoarece se putea pierde oricând și oricum avea nevoie să rețină cât de cât locul și persoanele pentru că acolo urma să îşi petreacă fiecare zi din următorii patru ani școlari.

    Din păcate, ea și Chrissy au picat în clase diferite, Catherine fiind cu Jaydon iar verişoara ei fiind cu Anna în clasă. Îi mulţumea totuşi în sinea ei lui Dumnezeu că măcar cunoştea o persoană din toată clasa aceea plină de dubioși.

    Dacă vrei să dai peste adolescenți de toate felurile, liceul e locul potrivit.

    Îşi plimba privirea la întâmplare prin clasă, ba pe elevi, ba pe diriginta care se străduia să le explice cum stau lucrurile la liceu.

    Totuși, simțea ceva crescând în ea. Ca un gol care se mărea și o înghițea cu totul, încetul cu încetul. Devenea din în ce mai neliniștită, mai agitată. Auzea ticăitul ceasului care număra secundele de deasupra tablei. Cu fiecare secundă care trecea, cu atât simțea cum îşi pierde mințile mai rău.

    Clopoțelul sună, iar profesoara părăsi clasa. O gălăgie infernală îi înfundă urechile. Respira sacadat și îşi împleticise degetele în părul ce era acum răvășit. Privirea îi fugea pe noii ei colegi și i se păreau din ce în ce mai apetisanți.

    Jaydon veni spre ea și se opri în fața ei. Zâmbetul lui radiant se stinse când văzu starea tulburătoare în care se afla fata.

    Voia să îşi înfigă colții în gâtul lui. Voia să îşi simtă gura inundată de sângele lui. Voia să-i simtă gustul. Voia să-l audă țipând de durere în timp ce agonia îl acaparează și se zbate în brațele ei cerând îndurare, cerând să-l cruțe și să se oprească.

    — Catherine... Ochii tăi... încercă acesta să spună îngrijorat

    Ea închise ochii și începu să tremure.