Suflet de vampir

Capitolul 8.

    S-a furişat afară din casă spunând că se duce să se plimbe, astfel evitând întrebările celorlalţi, mai ales ale lui Chrissy şi a plecat spre biblioteca oraşului.

    Era să se piardă de vreo două ori pentru că era nouă în oraş, dar a răsuflat uşurată când a văzut clădirea enormă a bibliotecii.

    A intrat înăuntru unde liniştea domnea iar rafturile pline de cărţi, mesele şi scaunele pentru cititori şi biroul bibliotecarei erau stăpânele priveliştii. S-a îndreptat către birou şi a completat nişte acte pentru a-şi face carnetul de cititor. A fost gata mai repede decât se aştepta.

    — Lectură plăcută, drăguţă. spuse bibliotecara în timp ce îi dădu carnetul de cititor zâmbind

    I-a mulţumit şi i-a zâmbit înapoi, iar după aceea a început să se plimbe printre rafturile de cărţi.

    "O să fie o zi lungă." a oftat, privind în asamblu orizontul.

    I-a luat ceva timp să îşi dea seama cum erau organizate cărţile pe rafturi şi cum să caute cartea pe care o voia astfel încât să îi fie mai uşor dar în cele din urmă a reuşit.

    Era o carte la fel ca cea din biblioteca de acasă. La fel de veche doar că mai groasă, semn că toate paginile erau intacte.

    A deschis repede cartea şi a început să citească cuprinsul în timp ce se îndrepta către o masă. Şi cum era absorbită de conţinutul cărţii şi de disperarea cu care căuta, a dat peste o persoană, cartea căzându-i din mâini.

    — Oh Doamne. Îmi pare foarte rău. s-a aplecat ea să-şi ridice cartea de pe jos dar persoana peste care dăduse i-a luat-o înainte

    — Îmi pare rău, domnişoară, dar nu aveţi voie să citiţi această carte. Este interzisă publicului.

    Şi-a ridicat privirea dezoriantată, uitându-se la persoana care i-a vorbit şi constată că era un băiat mai mare, care lucra acolo.

    — Poftim? De ce? Doar e pusă într-o bibliotecă în care are acces toată lumea!

    — Uite ce e. Eu doar îmi fac treaba. spuse în timp ce urcă pe o scară pentru a pune cartea pe cel mai înalt raft. Şi nu am de gând să fiu concediat din cauza vreunei băgăreţe ca tine. afisă o încruntătură în timp ce o privea în ochi apoi plecă, văzându-şi de treabă

    "Humpf. Ce oameni nepoliticoşi!" şi-a spus Catherine apoi s-a aşezat învinsă pe un scaun.

    Şi acum cum se presupunea că trebuia să ia cartea?

    Privea bosumflată în direcţia unde l-a văzut pe băiatul de adineauri că a pus cartea în timp ce născocea un plan.

    "Ştiu! Îmi voi folosi puterile!" gândi în timp ce un zâmbet diabolic i se întindea pe faţă.

    S-a uitat în jur ca să se asigure că nu o vedea nimeni şi şi-a folosit viteza de vampir pentru a urca scara şi a lua cartea, băgând-o în geantă. A alergat cu viteză spre uşă, şi a ieşit, oprindu-se.

    Nu a văzut-o nimeni. Perfect.

    A luat-o la goană cu viteză umană, de data asta şi a ajuns acasă, urcând scările în fugă şi ajungând în camera ei, care, din fericire, era goală. A scos cartea din geantă şi s-a pus rapid la birou. A deschis-o şi a început să o răsfoiască, găsind capitolul de care avea nevoie.

    Acolo scria că tipul de vis pe care l-a avut ar fi putut fi un vis invocat de o persoană cu puteri speciale de telepatie şi control al minţii pentru a comunica cu ea. Şi într-un fel, acea persoană i-a ameţit mintea pentru a o face să meargă unde voia ca să se întâlnească cu ea, ca mai apoi mintea ei să aibă impresia că a visat.