Suflet de vampir

Capitolul 9.

A/N: Acest capitol îi este dedicat unei persoane foarte importante pentru mine. La mulţi ani. :)

    — Prieteni, sunteți bine? i-a întrebat îngrijorată Chrissy pe Anna şi Jaydon când i-a văzut stând tăcuți şi îngândurați

    Catherine îşi ridică privirea din farfuria cu mâncare, uitându-se la ei şi aşteptând alături de Chrissy răspunsul lor.

    — Ceva de genul. Mătuşa noastră a fost atacată de un animal sălbatic.

    S-a oprit din mestecat şi a înghițit rapid aproape înecându-se cu mâncarea.

    — Dacă era un animal. completă Jaydon

    — Adică?

    — Ieri, imediat ce am auzit ce s-a întâmplat, am mers la ea la spital. Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi a zis că a fost atacată de un om. Adică... părea om. Era noapte şi nu era nimeni în jur. Era întuneric. Nu a văzut prea bine cine sau ce era dar semăna cu un om. Avea dinți ascuțiți. A fost muşcată de umăr. Doctorii au spus că face parte din nenumăratele cazuri de astfel de muşcături raportate în ultimul timp.

    — Vom mai merge după şcoală să vedem ce face.

    — Putem veni şi noi? întrebă rapid Chrissy, luând-o pe verişoara ei prin surprindere

    Jaydon a aprobat din cap iar Anna a afişat un zâmbet micuț. 

    Clopoțelul anunță intrarea la ore. Catherine oftă şi luă tava cu mâncare, aruncând resturile şi îndreptându-se spre clasă cu Jaydon.

    Nu a fost deloc atentă la ore şi presimţea că asta urma să îi aducă o notă mică.

    A ieşit pe hol şi în curte în fiecare pauză cu pretextul de a se plimba dar de fapt voia să-l vadă pe Ethan. A colindat toată incinta şcolii dar nu l-a găsit nicăieri. Nu venise la şcoală.

    Mirosul de medicamente şi dezinfectant i-a pătruns căile respiratorii, dându-i un sentiment incomfortabil de îndată ce a păşit în salonul în care era internată mătuşa Annei şi a lui Jaydon.

    Purta haine de pacient, era conectată la un aparat care-i măsura bătăile inimii şi avea un bandaj care îi acoperea umărul.

    Aceasta îşi întoarse fața spre copii şi zâmbi mai energic decât se aşteptase Catherine.

    Anna merse şi o îmbrățişă.

    — Te simți mai bine, mătuşă? întrebă ea zâmbind

    — Mult mai bine.

    Ochii ei căprui îşi îndreptară atenția către Jaydon apoi către Chrissy şi Catherine.

    — Sper să nu te deranjeze că am venit cu ele.

    — Ea este Chrissy dacă îți mai aminteşti iar fata de lângă ea este verişoara ei, Catherine.

    — Încântată de cunoştință. zâmbi politicoasă

    — Foarte frumos din partea voastră că ați venit. Apreciez gestul, copii. Statul în spital devine foarte deprimant dacă nu te vizitează nimeni.

    — Când vei fi externată? întrebă Anna

    — Aş putea fi externată şi mâine dar doctorii trebuie să se asigure că rana mea e aproape vindecată pentru a nu mai exista riscul de infecție. Peste două sau trei zile voi fi iar acasă.