Suflet de vampir

Capitolul 7.

    Mergea sfioasă prin pădure lăsând lumina lunii să-i călăuzească pașii. Auzea o voce masculină spunându-i pe nume. O urmărea, voia să o găsească, să afle cine era acea persoană misterioasă care o striga. Auzea acea voce din ce în ce mai tare, semn că se apropia de sursă. Un ecou vag o însoțea în mintea ei.

    A ocolit un copac și şi-a ridicat privirea văzând un băiat în aparență puțin mai mare decât ea. Colțurile gurii lui s-au ridicat, formând un zâmbet șarmant.

    — Mă bucur să te văd, Catherine.

    — Cine ești?

    Râse.

    — Nu ți-au spus despre mine nu-i așa?

    A tăcut, neștiind la ce se referea. L-a lăsat să continuie.

    — De puterile tale ai aflat?

    A aprobat din cap.

    — Măcar atât să-ți spună. acesta pufni în scârbă. Totuși, la ce ajută doar jumătate de adevăr?

    — Nu știi despre ce vorbești.

    — Știu mai bine decât tine.

    — Cine ești?

    — Întreabă-ți părinții. spuse apoi zâmbi făcând cu ochiul

    Înainte să apuce să perceapă gestul lui, a tresărit, ridicându-se în șezut. Respira sacadat, încercând să îşi calmeze inima care o luase la goană.

    Slavă Domnului! A fost doar un coșmar.

    S-a dat jos din pat și abia când a făcut primul pas şi-a dat seama că a murdărit parchetul. Şi-a ridicat piciorul și şi-a privit talpa. Era noroi.

    Amintirea visului bizar i-a revenit în minte. Dar totuși, cum ar fi putut fi posibil așa ceva? Ea? Somnambulă? Nici măcar nu îşi schimba poziția când dormea. Mereu se trezea stând la fel ca atunci când se culca. Poate acest aspect se schimbase o dată cu transformarea în vampir. Cine știe?

    A oftat și s-a dus la baie pentru a-şi face un duș.

    S-a pregătit de școală și a plecat împreună cu Chrissy. Urma să se întâlnească cu Anna și Jaydon în stația de autobuz, de data aceasta.

    Nu a vrut și nici nu a apucat să discute cu tatăl ei despre visul straniu pe care l-a avut. Urma să abordeze subiectul de îndată ce se întorcea acasă. Tot credea că a fost doar un vis, o imagine creată de subconștientul ei care în cele din urmă a fost copleșit de ideea că atâtea secrete i-au fost ascunse și de frica că asta putea să nu fie tot.

    A reuşit să ignore toată ziua acel vis dar când să iasă în curtea şcolii cu Chrissy, Anna şi Jaydon, a observat un băiat din depărtare care i-a atras atenţia.

    — Scuzaţi-mă câteva minute. a zis întrerupându-i şi încercând să nu-l scape din priviri pe respectivul elev

    Prietenii ei s-au uitat ciudat la ea şi ştia că o urmăreau cu privirea.

    A ajuns în spatele băiatului şi i-a pus mâna pe umăr, acesta întorcându-se la ea. De îndată ce privirile lor s-au intersectat şi i-a zâmbit, a simţit un fior traversându-i şirea spinării. Era exact băiatul din visul ei. Şi avea acelaşi zâmbet.

    — Uhm... Scuză-mă... Ne cunoaştem?

    — Depinde. i-a răspuns el

    La fel de misterios ca în vis, dând răspunsuri la fel de vagi.