Capitolul 6.

105 10 0
                                    

    Mâna tatălui ei i-a zgâlţâit umărul iar ea s-a trezit buimacă.

    — Huh? Ce s-a întâmplat?

    — Nimic. Am vrut doar să fiu primul care îţi urează „La mulţi ani". explică acesta zâmbind

    Pentru câteva secunde s-a uitat ciudat la el şi abia apoi şi-a adus aminte că era ziua ei. Uitase complet de ea şi la câte avea pe cap, fix zi de naştere îi mai trebuia. Dar era sigură că ai ei nu aveau să ţină cont de asta şi vor organiza oricum o petrecere, cu sau fără voia ei.

    A zâmbit către tatăl său şi i-a mulţumit, după ce i-a oferit un micuţ sărut pe frunte.

    — Dacă vrei, poţi să rămâi astăzi acasă.

    — Nu. Este ok. Sunt bine.

    — Bine. Mă gândeam că poate vrei să petreci...

    Cel mai frumos cadou pentru ziua ei ar fi fost o zi departe de viaţa ei, de toată agitaţia aia. Ar fi vrut doar să trăiască o zi normală, aşa cum obişnuia să facă.

    — Ok atunci. Ne vedem la micul dejun. Şi nu te grăbi. Te-am trezit cu o oră mai devreme. spuse acesta văzând că fata nu i-a răspuns

    A aprobat din cap iar el a părăsit camera.

    A intrat în bucătărie iar imediat de cum a văzut-o Chrissy a venit cu paşi repezi la ea şi i-a sărit în braţe, urându-i „La mulţi ani" şi toate cele bune. Unchiul şi mătuşa ei i-au urat la fel, apoi s-au aşezat cu toţii la masă.

    După micul dejun, ea şi Chrissy s-au dus să se pregătească de şcoală iar în câteva minute, Anna şi Jaydon deja ajunseseră să le ia.

    Chrissy a fost gata înaintea lui Catherine, s-a dus la ei şi probabil i-a anunţat că era ziua verişoarei ei pentru că atunci când a coborât şi ea, aceştia au strigat în cor „La mulţi ani" şi şi-au cerut scuze că nu i-au adus cadouri.

    — Staţi liniştiţi, nu îmi doresc cadouri.

    — Atunci ce îţi doreşti?

    Întrebarea sceptică a lui Jaydon o luă prin surprindere şi pentru câteva secunde aceasta a îngheţat.

    — Îmi doresc ca familia mea să fie iar unită. a mărturisit doar jumătate de adevăr

    — Scuze că am adus vorba de asta. Nu am vrut.

    — E ok.

    Au plecat împreună spre şcoală iar în cincisprezece minute de mers cu autobuzul ajunseseră.

    Din fericire, nu a mai avut crize de foame, cel mai probabil din cauză că tatăl ei i-a dat să bea un pahar de sânge înainte să plece la şcoală.

    Ziua a fost banală şi nimeni nu a adus vorba de ziua ei, din fericire pentru ea. Nu voia să fie în centrul atenţiei iar colegii ei nepăsători care se prefăceau că e invizibilă chiar o ajutau, în mod surprinzător.

    S-a întâlnit pe hol cu Anna şi Chrissy şi au stabilit că urmau să se întâlnească cu Jaydon după câteva minute la cantină pentru a lua prânzul.

    Când a ajuns, ei erau deja aşezaţi la masă. Fără să vrea, auzul de vampir s-a declanşat şi a auzit un fragment din discuţia lor.

    — Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar incidentul de ieri cu Cath mi s-a părut destul de dubios. porni Jaydon discuţia

Suflet de vampirWhere stories live. Discover now