Bad Boy - Harry Styles FF

Capitolul 41

Ma simt atat de slabita, desi nu merg, piciorul ma doare ingrozitor, si drumul este parca mai lung noaptea.

-Ok, mai avem putin, rezista!ma atentioneaza Harry, si eu dau din cap aprobator.

Stiu ca sangele a inceput din nou sa curga fara oprire, si stiu (sper) ca Harry o sa ma faca bine.Vantul a inceput din nou sa bata puternic, iar ceata s-a lasat peste padure, ingreunandu-ne situatia.Il aud pe Harold gafaind.

-Poti sa ma lasi jos, nu mai este mult de mers, ai obosit, zic eu catre el.

-Nu, este bine.Pot sa merg.

Mai mergem ce mergem, si in final, ajungem la rascrucea ce ne-a creeat o groaza de probleme.Ochii mi se inchid fara sa vreau, si simt cum corpul imi devine moale.

-Caitlyn!Kate!aud cu ecouri, si vad in ceata.

Urmatorul lucru..negru.

DIN PERSPECTIVA LUI HARRY

Am asezat-o jos, pe un covor de frunze, si am inceput sa-i misc capul.I-am dat cateva palme peste fata, dar tot nu-si revine.Degeaba o strigam, a pierdut mult prea mult sange.Trebuie sa ajung neaparat la masina, trebuie s-o bandajez.

Ma ridic, apoi o iau din nou in brate, si pornesc la drum.Cobor micul deal, si imediat zaresc masina.Ma grabesc spre ea, deschid rapid portiera si o asez pe Kate.Iau cutiuta din portbagaj, si incet, ii dezinfectez rana, apoi ii opresc, cat de cat, curgerea sangelui.Nu se trezea din lesin, si incep sa ma ingrijorez din ce in ce mai tare.

Stau si ma uit la stele, pe iarba uda de stropii de ploaie ce-si facusera aparitia.Caitlyn este in masina, am acoperit-o si am intins-o pe scaun.Peisajul imi este blocat, de niste lumini puternice, ce-mi fac ochii sa lacrimeze.Nu dureaza mult pana cand observ ca este o masina..masina lui Zayn.

Sar imediat de pe jos, si incep sa fac semn cu mainile, in timp ce ei se indreapta spre mine.Coboara grabiti si ingrijorati in acelasi timp.Un zambet imi apare pe fata, Doamne, bine ca ne-au gasit.

-Unde-i Kate?intreaba rapid Perrie.

Caitlyn!Am uitat de ea.

-Oh, trebuie sa mergem la spital, de urgenta!zic eu in graba.

-Ce s-a intamplat?vine intrebarea din partea lui Zayn.

-Va povestesc pe drum, acum haide.Ati adus benzina, nu?

-Normal, ne crezi prosti?!

Ne-au umplut rezervorul, apoi am luat-o spre oras.

-Deci, cum de ne-ati gasit?intreb curios.

-Telefonul tau are GPS, raspunde Perrie.

Telefon?Ugh!Am avut tot timpul asta telefonul la mine?!Am uitat complet de el, era in buzunarul scaunului.

-M-ati sunat?intreb.

-Da, dar nu ai avut semnal.

Cum am ajuns la spital, o echipa de medici a venit in graba, au luat-o pe Caitlyn pe o targa, si foarte rapid, au dus-o intr-un salon.Toti pareau foarte ingrijorati si alarmati.

-Eliberati sala de operatii!se aude o doctorita ce mergea pe hol si spunea asta in stanga si-n dreapta.

-Ce?intreb eu si o opresc.

-O sa fie bine!spune ea cu un zambet amar pe fata.

-Asta spune-ti mereu inainte sa se intample ceva grav!constat eu, si ma grabesc spre toti medicii ce se duceau catre acea sala.

-Opriti-l!se auzea din toate partile.

Lacrimile mi-au invadat ochii si imi strangeam pumnii pentru a nu lovi pe cineva.Zayn si Perrie vin in graba catre mine, si ma tin de brate, in timp ce eu incerc in continuare sa intru in acea sala.

Usa se inchide, apoi o vad intinsa pe targa, cu o gramada de aparate pe fata si corp.

Well..trebuia sa se intample si asta, nu?