Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
Bunica mea a zâmbit. Era destul de bucuroasă cand a auzit ceea ce am zis. Era mândră ca avea o asemenea nepoată care ajuta orice persoane care aveau nevoie, chair daca nu le cunostea... da, dr vorba despre mine.
-Bine, draga mea... dar te rog sa imi promiti ca nu mai pleci niciodată de acasa fara sa anunti si sa te indepartezi atat de mult!zise bunica.
-Nu iti face griji, bunico! Iti promit... desi eu voi mai fi aici doar maine... doar maine pana la ora unu dupa-amiaza!am zis eu.
-Da, draga mea. Dar eu nu ma refeream numai la mine acasă sa procedezi asa. Ci si la unchiul si la mătușa ta... adică, la părinții tăi!zise bunica.
Bunica avea dreptate. Am zâmbit si am plecat împreună spre casă. Pădurea asta chiar ca era foarte ciudata. Nu neaparat pentru ca era noapte, dar era destul de greu sa te ghidezi. Bunica stia pădurea pe de rost.
Am ajuns destul de repede acasă, având în vedere ca aveam de mers destul de mult. Sau poate ca mi se părea mie foarte mult pentru ca nu cunosteam prea bine padurea. Da, probabil ca asa era... mi-am făcut dus cand am ajuns acasa.
La dus, apa imi curgea prin par si ma uda din ce in ce mai mult. Eu nici măcar nu eram atentă la el. Ma uitam fix pe un punct al peretelui. Îmi aduceam aminte de povestea pe care mi-a spus-o doamna Sky legată de vampiri si de vrăjitoare. Cred ca nici cand eram mică nu credeam in asa ceva.
Îmi venea totusi sa o cred pentru ca reusise sa creeze o lumină puternica care i-a alungat pe toți băieții. Sau, după cum spune ea, pe toți vampirii. Am prăpădit destul de multă apă stând pur si simplu si gandindu-ma.
-Amanda, nu ti se pare ca stai cam mult la dus? Hai mai repede ca trebuie sa intru si eu. Du-te si fa-ti bagajele. Voi veni si eu apoi sa te ajut după dus!strigă bunica din spatele usii de la baie.
Mi-am dat seama abia după aceea ca statusem foarte mult si degeaba sub apa de la dus. Am iesit fara sa mai pierd timpul si m-am îmbrăcat in pijamale. Am iesit apoi fara sa scot nici un cuvant. Am trecut pe langa bunica mea. Nici nu m-am uitat spre ea.
-Draga mea, e totul bine?ma întrebă ea.
Nu i-am raspuns. Am intrat in camera mea trantind usa in urma mea. Bunica a intrat la dus... între timp, am luat valiza goală din sifonier cu care venisem. Am scos-o si pe cea de-a doua. Da... Aveam doua valize cu haine care acum erau goale. Am scos toate hainele din sifonier cu care venisem.
Le-am întins pe toate pe pat si m-am uitat la ele. Erau prea multe de împachetat. Mi-am dat ochii peste cap si am oftat. Nu aveam de ales. Trebuia sa ma pun pe împachetat de haine si de pus in valize.
-Sa fiu a naiba! De ce oi fi venit eu cu atât de multe haine după mine, nu stiu!am zis eu.
M-am trântit direct pe partea liberă din pat si m-am uitat spre tavan. Îmi era prea lene sa ma apuc de impachetarea hainelor si de pus in valize. Era prea mult de muncă pentru mine si eram si destul de obosită. După tot mersul prin pădure si după acea femeie pe care am intalnit-o... e prea mult pentru o singură zi.
In timp ce ma relaxam si eu, a venit bunica. Nici nu a deschis bine usa, ca am si tresărit. Mi-am revenit la realitate. Nu impachetasem inca nici o haină... Bunica se uita la mine destul de plictisită.
-Amanda, ce ti-am spus eu sa faci când iesi de la dus?întrebă bunica privind spre mine.
-Sa imi impachetez hainele... dar sunt prea obosită pentru asta, bunico!răspund eu. Am mers kilometri azi si ma dor picioarele... chiar crezi ca am eu chef sa impachetez haine?
-In primul rând, nu te-am pus eu sa pleci de acasă. În al doilea rând, ai zis ca te dor picioarele si tu trebuie sa impachetezi cu mâinile! Si in al treilea rand, lasă naiba lenea si misca-te!zise bunica asezandu-se pe marginea patului.
Urăsc cand lumea îmi spune ce să fac si nu ascultă ce am si eu de spus. Asa se întâmplă mereu... dar sunt deja obisnuită. M-am ridicat si am împachetat câteva haine. Bunica m-a ajutat si ea. Eram putin amețită din cauza a tot ceea ce se întâmplase.
-Amanda, te simti bine? Te porți cam ciudat!zise bunica.
-Bunico, sunt bine... sunt doar putin obosită asa cum ti-am zis!zic eu. Mi se închid ochii.
-Pana acum ai zis ca te dor picioarele!zise bunica.
-Si ce te face sa crezi ca nu ma mai dor?am intrebat eu. Putem face bagajele mâine dimineață, te rog frumos?am intrebat eu.
-Bine, draga mea! Odihneste-te!zise bunica plecând din cameră. Noapte bună!
Am pus valiza si hainele inapoi in dulap. Fereastra se misca. M-am întors cu fața spre ea. Era deschisă. Vântul bătea, iar ea se izbea de perete. M-am dus sa o închid. După ce am inchis-o, am tras si perdeaua, acoperind in întregime fereastra.
M-am pus apoi in pat. Becul era deja stins. M-am gandit la lucruri frumoase, cum ar fi vacanța asta... a trecut destul de repede si nici nu am facur cine stie ce lucruri... dar oricum mie una mi-a placut.
Am reusit până la urmă să închid ochii. Cand i-am deschis iar, fereastra mea era deschisă. Am inchis-o si de această dată, enervandu-ma la culme. Nu reușisem sa dorm nici măcar cinci minute. Cand m-am întors cu fața spre pat, am vazut ca in spatele meu a aparut unul din băieții aceia care ma atacasera azi in pădure.
-Ce vrei?am zis eu foarte speriată. Ce cauti aici? Cum de m-ai găsit?
-Stai linistită, draga mea! Nu te va durea deloc! Stii cat de sete imi e? As putea sa beau apă... sau, mai bine niste sânge!zise băiatul acela.
I-am dat un picior in față, apoi l-am impins din calea mea si am fugit pe scări. Am intrat in camera bunicii.
-Bunico, se întâmplă ceva... in camera mea tocmai a... zic eu intrerupandu-ma singură din ceea ce ziceam.
M-am oprit pentru ca era sa fac infarct când am vazut-o pe bunica pe jos, langa pat plină de sânge. Sângele ii curgea din gât si avea urme de colți pe acesta. M-am dat usor in spate de langa ea si am sperat ca am doar vedenii.
-Bunico.. spune-mi ca esti bine!spun eu foarte panicată. Te rog din suflet, ridica-te in picioare si spune-mi ca esti bine!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Nici nu am apucat sa termin ceea ce doream sa zic. Bunica se ridică de pe jos de lângă pat si isi îndreptă capul spre mine. Chiar credeam ca era vie. După aceea, am vazut ca în spatele ei era un alt băiat. Iesise de sub pat csnd eu nu am vazut si o ridicase el pe bunica.
-Ai spus ca asta vrei sa se întâmple, Amanda!zise el. Chiar asta s-a intamplat. Acum, e rândul nostru sa ne punem o dorință. Vrem sânge... Sângele tau... probabil ca e delicios...ia spune-ne tu. Cum e sângele tau?
-Nu iti dau nici o picătură din sângele meu!am zis eu. Pleacă de aici si ia-ti gândul de la asta.
Vampirul a inceput sa râdă. De la etaj, a coborât si cel pe care il l lovisem eu cu piciorul. Nu stiu de unde, au aparut alți patru. Erau gata de atac.
-E ora mesei, dragii mei!zise cel care o ținea pe bunica.
Tranti cadavrul bunicii pe podea si isi scoase colții. M-am uitat si la ceilalți cinci vampiri. Si ei aveau colții scosi, fiind gata de atac. Ochii tutor vampirilor erau rosii si foarte închisi la culoare. Ma doreau pe mine ochii cand priveam in ochii lor.
-Ea va fi desertul... bunica ei a fost cina!zise unul dintre vampiri.
Nu aveam scăpare. Chiar fusesem prinsă. Vampirii erau gata sa ma omoare. Am scos un țipăt puternic.
