Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
Era sa o iau razna cand ma uitam la ceas si nu se făcea mai repede ora sapte. Matusa a intrat în camera mea pe la ora doua si ma întreba de ce tot stau lipita cu ochii de ceas. I-am zis ca la ora sapte trebuia sa plec.
-Mai e mult pana la sapte. De ce nu iti faci ceva de lucru?întrebă mătușa.
-Nu stiu ce as putea sa fac, matusa. Am terminat si proiectul si nu mai am chef sa citesc din cartea pe care am luat-o de la biblioteca scolii pentru ca am citit destul de mult din ea si nu am chef sa mai citesc acum!am zis eu.
Matusa a coborât in sufragerie... eu una chiar nu aveam ce sa fac si ma plictiseam mai ceva decat un copil mic. Apropo de asta... ma întreb cand voi afla daca o sa am frate sau surioara. Poate ca atunci când va veni pe lume, voi avea si eu de lucru.
Între timp, m-am întins in pat si m-am uitat spre tavan. Nu stiu cum am facut, dar am adormit... eu nu adorm atât de usor dupa-amiaza... dar oricum. Am avut un vis foarte straniu. Se făcea ca eram in pădure cu prietenii mei si ca ne antrenam.
Nu stiu de unde, au venit vampirii. Ei radeau si erau intr-o stare foarte buna. Eu una eram foarte speriată pentru ca aveam din nou o presimțire din aceea foarte ciudata. Era un cosmar... asta era destul de clar.
Nu stiu cine era, dar din spatele acelor vampiri a iesit o femeie care a aruncat capul doamnei Sky chiar la picioarele mele. Mi de părea o femeie foarte cunoscuta. Ea cu siguranta ma cunostea pentru ca a zis:
-Amanda... trebuie sa imi multumesti pentru ca te-am scapat de femeia care ti-a dat aceasta povară tie! Acum, ar fi mult mai bine pentru tine sa imi dai mie puterea ta. Astfel, te voi scapa de un mare stres si vei putea trai fericita alaturi de prietenii tăi.
Nici nu ma gândeam sa renunț atât atât usor la putere si sa ii dau ei puterea mea. Nu as fi facut asta nici intr-o mie de ani. M-am trezi apoi uitandu-ma in jurul meu sa fiu sigura ca fusese doar un vis. Se făcuse deja sapte fara douăzeci. Eu nici măcar nu eram gata de plecare.
Mi-am luat naist haine potrivite, m-am încălțat si mi-am luat cu mine si arcul pentru orice eventualitate. I-am zis matusii ca plec alaturi de Patricia asa cum hotarasem cu ea. Ne-am întâlnit in fata porții mele. Ea era machiată si a e unghiile făcute cu o alta culoare de data aceasta.
-Buna, Patricia!am zis eu.
-Buna, Amanda!zise ea miscand din buze parca forțată. Iti place noul meu luci de buze? Mi l-a adus tata din Anglia printre alte mii de lucruri.
-Mda... interesant!am zis eu prefancandu-ma ca imi pasa.
-Deci, unde trebuie sa mergem?întrebă Patricia. Adică... unde vom face antrenamentele? Vreau doar sa stiu daca e bine cu ce m-am încălțat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Pantofi cu toc?!am zis eu uitandu-ma spre pantofii ei apoi inapoi spre ea. Serios, Patricia?!?!? Noi mergem sa ne antrenam, nu sa facem parada modei si sa le arătăm bufnitelor sau mai stiu eu cui ca avem tocuri sau chestii din astea.
