Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 18

Zambeam prosteste si ma uitam spre domnul director destul de panicată. Dar zambeam ca sa nu isi dea seama ca imi era teama de ceea ce se va întâmpla. Usa era deschisă. Puteam sa fug, dar trebuia sa ii dau o explicație. domnului director.

-Amanda... ce cauti tu aici?întrebă domnul director.

-Am... venit sa fac un anunt pentru unii elevi. Credeti-ma ca e foarte important, domnule. Va rog sa imi dati voie sa fac acest lucru!am zis eu.

-Sa inteleg ca nimeni nu imi jefuieste mie apartamentul!zise domnul director.

-Nu stiu!am rapsuns eu. Recunosc ca eu v-am sunat sa va spun despre apartamentul dumneavoastră. Dar alta solutie nu am avut!

-Bine. Te inteleg. Te iert pentru ca pana la urma mi-ai spus adevarul. Dar data viitoare vreau sa ma anunti indiferent ce vrei sa faci!zise domnul director.

Eram foarte bucuroasă pentru ca domnul director ma iertase si pentru ca imi dădea voie sa organizez acel eveniment in sala de festivități a scolii. Era destul de important pentru noi si pentru ceilalti, chiar daca ei încă nu stiau.

-Va mulțumesc, domnule! Nu stiti ce bine faceti dumneavoastră pentru ca îmi dati voie sa organizez acel eveniment!am zis eu foarte entuziasmată.

In pauză, toti prietenii mei m-au felicitat si mi-au spus ca sunt super-tare cand vine vorba de discursuri. Ei habar nu au cat am stat sa inventez porcaria aia pe care am spus-o la microfon catre toti elevii.

Tot ce mai era de facut era sa așteptăm sa se facă ora doua si sa  ne întâlnim in sala de festivități cu toata lumea. Aveam emotii mari pentru ca trebuia sa imi înving cea mai mare frică... adica cea de furtună...ce mai frica am si eu.

-Abia astept da devin neinfricata!zise Anya. Va fi atât de genial încât... nici nu imi gasesc cuvinte. Blestematii se vor teme de noi rău de tot.

Cu toții eram nerăbdători. Cand s-a facut ora două, noi am plecat grăbiți in sala de festivități. Am facut sa apară acele cazi cu apă si sa se strângă toata lumea. În mai putin de zece minute, au venit zeci de studenți.

-Bun venit tuturor... dupa cum stiti, am facut acel anunt mai devreme prin sonerie. Va spun mai exact ca sunteti aici pentru a vedea ca este posibil sa devi neînfricat. Noi va vom demonstra acest lucru. Sperăm sa va fie de folos si sa va faca sa va distrugeti teama de scheleti!am spus eu.

-Wow! E fantastic ceea ce se va întâmpla aici!zise unul dintre elevi.

-Sa va explic acum cum stau lucrurile. Vom intra pe rand in aceste trei cazi. Eu voi face deasupra fiecaruia un ecran prin care vom vedea ce se întâmplă in capul nostru cand adormim acolo. Veti vedea cu toții daca vom reusi sau nu sa ne învingem cele mai mari frici.

-Sunteti gata cu toții?întrebă Stephen foarte nerăbdător.

-Da!a raspuns toata sala in cor.

Chiar aveam emoții, mai ales ca toata lumea se uita la noi. Primii trei care au intrat au fost Stephanie, Anne si Jack. In spatele lor, stăteau Daniel, Rachel si Crystal. Le-am urat succes si am sperat din suflet sa reușească...

Dupa ce au intrat sub apă si si-au inchis ochii, am facut sa apara deasupra lor mai multe trei ecrane, cate unul pentru fiecare. Erau transparente si vedea toata lumea ce se întâmplă, chiar si persoanele care stăteau in spatele celor trei.

M-am uitat spre primul ecran, adica gandirea lui Stephanie. Nu eram prea surprinsă sa vad ca era intr-o pădure. Majoritatea copacilor ardeau. Era de una singura prin flăcări. Chiar voiam sa vad ce se va întâmplă.

Stephanie se uita în jurul ei si încerca sa găsească o cale de a pleca cat mai repede de acolo. Părea cat de cat speriată. Cu toții se uitau si asteptau sa vadă ce se întâmplă. Nu se auzea nici măcar un sunet. Stephanie s-a uitat in jurul ei. A vazut un copac care era ars doar pe jumătate, in jurul trunchiului.

Si-a luat avant si a sărit pe o creangă din partea de sus a copacului. De acolo, se vedea toata pădurea. Stephanie chiar vedea iesirea. A zâmbit. Focul era aproape de picioarele ei. Nu era speriată. A sărit din copac chiar pe langa flăcări si a fugit spre partea de nord a pădurii.

Alerga foarte repede si sarea peste fiecare flacără care ii iesea in cale. Chiar era periculos, dar mie mi se parea foarte tare. Nu imi venea sa cred ca Stephanie chiar reusea. A ajuns destul de repede la iesire. Reusise... a deschis ochii in apă si a scos capul la suprafață.

-Doamne! Ma simt obosita si ma dor picioarele!zise Stephanie.

-Stephanie. Ai reusit!!!am spus eu foarte entuziasmată ajutand-o pe Stephanie sa iasă din cadă si luand-o in brate.

Toata lumea o aplauda. A facut o plecăciune si a multumit tuturor pentru aplauze. Urmatoarea era Anne. Pentru ea aveam emotii foarte mari pentru ca se teme si de umbra ei câteodată. Poate ca acum ne va demonstra cat de tare e ea cu adevarat. Si-a băgat capul la fund si si-a inchis ochii.

Ecranul era conectat la mintea ei mica pe care o avea. Anne era intr-o încăpere foarte mică. Pe podea, erau patru prize... cate una in fiecare colț. Afară, ploua cu găleata. Apa trecea prin tavan si ajungea fix la prize. Pe scurt, Anne se teme de curentul electric.

-Oh, Doamne!zicea toata lumea.

Anne trebuia sa ajungă la fereastră. Nu putea di prea greu pentru ca dr o încăpere destul de mică... ii era foarte teamă sa treacă. Langa piciorul ei, dr o găleată care fusese pusa pentru a proteja camera de ploaia care va trece de tavan. Anne a dat fara sa vrea peste ea.

Toata apa se rasturnase. De apă pe toata podeaua. Acum, oriunde ar merge, Anne era electrocutata... chiar si in locul in care statea ea. Nu putea nici sa sară direct pe fereastra pentru ca încăperea era la etaj. Trebuia sa meargă prin apa cu curentul electric pentru a ajunge la fereastra.

Chiar asta a facut. A înghițit in sec si a inceput sa meargă prin apă. Era groaznic. Mai ales ca si țipa. Ochii i se făcuseră galbeni si încerca pe cat posibil sa isi pastreze calmul. Cu cat era mai calmă, cu atât dr mai usor pentru ea. Mergea prin apă ca si cum se merge normal.

Țipa destul de tare. A facut cativa pasi si a ajuns la fereastră. Acum, trebuia sa se trezească. Provocarea fusese sa treacă prin acea apă si reusise. S-a trezit imediat dupa ce a ajuns la fereastra.

-Oh, Doamne! Cred ca eu o sa o iau razna rău de tot!zise Anne. Nu imi vine sa cred ca am trecut prin acel curent electric. A durut ca naiba. Dar am reusit!

-Asa e, Anne!zise Crystal. Felicitări!

Cu toții erau foarte fericiti si strigau numele lui Anne. Anne a iesit din cadă si s-a bucurat de victorie. Jack intrase deja cu capul la fund. M-am uitat impreuna cu ceilalți spre ecran pentru a vedea ce se întâmplă. Jack la Polul Nord cred... era iarna si era foarte frig.

Nu înțelegeam ce căuta acolo... se auzi un urlet foarte puternic. Niste pasi se îndreptau spre el, iar pământul se cutremura. Era omul zăpezii?!?! Serios, Jack?! Asta a fost cea mai mare teama a ta? Mi-am dat singură o palmă peste față.

Jack a luat-o la fuga. Dar omul zăpezii era mult mai rapid decat el si l-a prins din urmă. L-a luat intr-un pumn ca la desenele animate si a început sa urle. Jack putea vedea tot dealul din mâna acelui monstru. Era o prăpastie foarte aproape de ei.

Jack a zâmbit. Si-a scos mâna din pumnul omului zăpezii, si-a scos ghearele si a dat cu ele prin "pielea" monstrului. Acesta i-a dat drumul. Jack i s-a suit in spinare. Omul zapezii incerca sa il ia pe Jack de pe spatele lui. A inceput sa se invarta încercând sa il ia pe Jack. Dar a alunecat. Cum dealul era in pantă, omul zapezii alunecase foarte tare si a ajuns direct in prăpastie. Jack apucase sa se dea jos de pe spatele lui si s-a trezit.

-Ai reusit, Jack... Dar tie chiar iti este frica de un om de zapada urias?întrebă Colton.

-Te corectez, amice! Mi-a fost frică de asa ceva!zise Jack.