Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
Stephen a zâmbit si si-a băgat capul la fund, inchizandu-si ochii. Emotiile erau mici pentru el... pentru băieți e mult mai usor sa isi învingă temerile... Nu e atât de greu pentru ca ei sunt mult mai curajosi.
M-am uitat si spre ecranul său si m-am concentrat. Nici măcar nu stiam ce se întâmpla cu el... ce sa zic. După aceea, mi-am dat seama. Se temea de lumina aceea pe care o făcuse doamna Sky acum foarte mult timp.
-Stephen se teme de lumină, iar Anya de întuneric! Cât de genial!zise Crystal râzând. Abia astept sa terminăm o dată cu asta!
-Va rog frumos sa faceți liniste pentru ca e destul de importantă!zise Anne concentrandu-se in continuare pe ceea ce vedea pe ecran.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
In gândirea lui Stephen, chiar aparea doamna Sky. Desi e moartă, nu văd de ce nu ar trebui sa o vadă... la urma urmei, se temea de acea lumină. Nu se numai doamna Sky acolo. Erau mai multe vrajitoare. Stephen era înconjurat.
Doamna Sky a creat acea lumină foarte puternică. Stephen nu isi făcuse ochii rosii. Avea ochii normali încă. Încerca pe cat posibil sa nu priveasca spre acea lumină. Se uita fix intr-un alt punct. Celelalte vrăjitoare au creat si ele lumina.
Stephen se uita spre unul dintre copaci pentru a evita luminile... oricât încercau vrăjitoarele sa il sperie sau sa il orbească, nu reușeau. Stephen le evita pur si simplu si asta era partea bună. Nu imi venea sa cred ca un vampir reusea sa supraviețuiască unei asemenea lumini.
Ii era mult mai greu dacă isi făcea ochii rosii. Atunci, l-ar fi orbit cu siguranță. Eram fericiți cu toții pentru ca Stephen reusise sa se apere de asa ceva. A deschis ochii si a iesit din apă tusind... se inecase.
-Usor, Stephen!zise Anya. Ai reusit, iubitule!!! Nu imi vine sa cred ca ai reusit sa te aperi de acea lumină.
Anya l-a scos imediat din apă si l-a sărutat de mai multe ori. Am urmat eu. Am tras aer in piept si am intrat cu capul la fund. Chiar imi era frică de ceea ce urma sa fac eu. Brusc, m-am trezit in pădure. Nu stiu de ce, dar tot ceea ce se întâmplă e in pădure. Nici nu stiam ce sa fac... ploua cu găleata si tuna si fulgera. Chiar imi era frică.
-Vai de mine! Nu cred ca voi reusi!am zis eu. E mult prea periculos pentru mine si chiar imi este frică.
Tuna destul de tare, iar fulgerele erau foarte mari. Unul dintre fulgere a intrat direct intr-un copac, rupandu-l in cateva secunde. Era vai de capul meu pentru ca oricum nu aveam idee ce trebuia sa fac.
M-am uitat in jurul meu. Nu vedeam nici o cabana sau altceva in care sa merg. Am descis sa ma sui intr-unul din copaci si sa ma uit in depărtări. Am asteptat mai întâi sa fulgere pentru a putea alege un copac. Imediat dupa ce a fulgerat, m-am suit intr-un copac...
De acolo, vedeam o cabană. Cred ca era cabana doamnei Sky. Nu puteam sa cred ca era atât de departe. Trebuia sa merg până acolo pentru a termina provocarea. Cel mai usor era sa ma teleportez direct acolo. Dar daca ma teleportam direct acolo, nu imi învingeam nici o frică.
Asta insemna ca nu aveam curajul sa merg pana acolo prin fulgere si prin tunete. Nu trebuia sa imi folosesc deloc puterea. Am coborât imediat din copac si mi-am luat viteză pentru a fugi direct in acea direcție. Fugeam in timp ce tuna si fulgera. Nu credeam ca voi face asta vreodata.
Eram foarte aproape de cabana aceea. Nu am mai stat pe gânduri. Am tras aer in piept si am fugit direct in cabană. Am deschis usa si am intrat înăuntru, trantind-o apoi. In cele din urma, m-am trezit.
-Ai reusit, Amanda! Chiar ai reusit!se bucură toata lumea pentru mine.
Chiar eram foarte bucuroasa pentru ca reusisem. Mai erau doar Colton si Daniel. Am facut una din cazi sa dispară. Au mai rămas doar două. Au intrat amândoi in ele. Primul era Daniel. Pentru el nu aveam emotii. Nici măcar nu stiam de ce ii era frică.
Am stat foarte concentrată pentru a ma uita la el si pentru a ma minuna de ceea ce văd. Era Daniel intr-un laborator. Luminile erau aprinse. Se vedeau peste tot niste umbre. Era foarte ciudat. Nu era nimeni acolo, dar se vedeau umbre.
-Ce naiba?!exclamă Stephanie. Ce se întâmplă cu Daniel? La ce naiba se gândea? Si ce e cu umbrele alea?
-Cred ca sunt niste demoni!zise Rachel. Adică, doar el ii vede.
-Nu! Nu sunt fantome acolo! Sunt doar niste umbre!zise Anya. Daca erau fantome, Daniel nu era atât de confuz.
Daniel a cazut. Una dintre umbrele acelea ii puseseră piedică. Zău ca abia înțelegeam ceva din ceea ce se întâmpla. Era foarte ciudat si nu avea nici un sens. Frica lui Daniel chiar era ciudată.
M-am uitat la ecran sperând ca se va întâmpla ceva cu sens. Cred ca Anya avea dreptate. Nu erau fantome pentru că Daniel nu putea fi atât de confuz in legătură cu ele. Mi-am dat seama ca umbrele acelea erau malefice si nu numai... putea sa le distrugă doar atunci când închidea lumina pentru ca acolo unde nu e lumină, nu sunt nici umbre.
Intrerupatorul era pe hol... Trebuia sa iasă din acea încăpere neapărat. Una dintre umbre i-a dat una peste cap. Daniel a fugit in grabă pe hol, cu umbrele dupa el. Una dintre ele m-a prins de picioare si l-a dat jos. Daniel nu ajungea la intrerupator.
A inchis ochii si a inceput sa vorbească in altă limbă. Nu vorbea in japoneza... si nu înțelegeam nimic din ce spunea... Cred ca era germană sau ceva de genul. In mai putin de trei minute, a aparut un spirit care a stins lumina. Umbrele au dispărut. Daniel reusise.
A deschis ochii si s-a uitat la noi zâmbind. Stephanie l-a luat in brate si i-a spus ca e foarte mândră de el. Cu toții eram mândri. Fusese destul de greu sa învingă umbrele... mai ales de unul singur.
Mai era doar Colton. Nu credeam ca e posibil sa nu reușească. El ajunsese pe o insulă. In jurul lui, se vedea apă peste tot. Era o priveliște foarte frumoasă. Chiar imi plăcea locația aceea si cred ca era o insulă din Europa.
-Ma întreb ce caută Colton pe o insulă!zise Eddie. Nu mi-a spus niciodata ca se teme de asa ceva...
-Ai răbdare! Încă nu s-a întâmplat nimic!zise Rachel.
Din spatele copacilor, au iesit niste ninja. Acum, chiar înțelegeam ce se întâmplă si nu imi plăcea absolut deloc. Ei aveau toți săbii, iar Colton nu avea nimic si trebuia sa ii bată. Erau numai trei... dar oricum.
-Oh, Doamne! Nu va reusi niciodată!zise Stephanie. E prea periculos! Si e de unul singur acolo!
Am sperat ca se va descurca si de unul singur. Colton si-a scos ghearele si si-a facut ochii rosii. Emotiile chiar erau foarte mari pentru mine. Nici măcar pentru mine nu imi făcusem atâtea griji cate imi făceam pentru el.
Primul ninja a alergat spre Colton ținând sabia in față, dar fara sa scoată nici un sunet. Nu a fost prea greu sa il învingă pe acel ninja. S-a ferit de el, iar acesta a cazut apă. Cand a vrut sa iasă, Colton i-a înfipt ghearele in cap si l-a împins inapoi spre apă.
-Poate ca se descurcă!zise Eddie. Haideți sa nu ajungem încă la nici o concluzie.
Colton a mai ucis unul dintre ninja cu propria lui sabie. Cand acel ninja a venit spre el, Colton i-a prins sabia si i-a tras-o din mână. I-a tăiat gâtul imediat... mai era unul singur. Poate ca nu aveam de ce sa imi mai fac griji.
A urmat o bătălie fara arme. Ultimul ninja si-a înfipt sabia in pământ, iar Colton a redevenit uman. Chiar imi era frica. Cei doi se îndreptau unul spre celălat ca si cum ar fi cea mai mare bătălie din istorie. Stăteam cu inima la gura sa vad ce se va întâmpla.
