Capitolul 25

369 31 5
                                    

Cele doua femei au luat forma mea si a lui Denisse. Bine, asta putea deveni si mai ciudat, insa abia apoi mi-am dat seama de ceva. Nu putea fi atat de greu de luptat. Atata timp cat eu nu aveam puterea, nici ghoul-ul meu nu o avea. Denisse scoase pistolul, spunandu-mi sa trec in spatele ei.

A inceput sa traga cu mai multe gloante, unul dupa altul. Acestea treceau prin ghouli fara sa ii afecteze cu nimic. Andreas zambea, fara nici un stres. Ghoul-ul cu forma lui Denisse era chiar in fata ei, incercand sa ii ia arma. Denisse i-a dat cu pistolul in cap, apoi a impins-o. Ghoul-ul i-a dat un picior in burta, apoi doua palme peste fata. Lui Denisse ii curgea sange din gura.

-Denisse!am strigat eu.

Ghoul-ul care arata ca mine zambi malefic, venind spre mine. Recunosc ca imi era putin teama de ceea ce se putea intampla, dar si asa, nu m-am dat batuta. A incercat sa ma loveasca cu pumnii, dar eu m-am ferit la fiecare in parte, reusind sa lovesc si eu. Denisse m-a strigat, atragandu-mi atentia. Ghoul-ul a profitat de ocazie si mi-a dat un pumn in cap.

-AMANDAAA! FA CEVAA!!!striga Denisse... ghoul-ul cu forma ei a lovit-o din nou, tot in gura.

Andreas radea, iar Denisse tipa. Zarva era prea mare. Mi-am adus abia apoi aminte ca aveam solutia dezastrului chiar in mainile mele. Am ridicat mana in care aveam ursuletul, indreptandu-l spre domnul Perrie. Acesta isi fixa privirea asupra ursuletului si se opri brusc din ras. Ghoulii au trecut in spatele lui.

Denisse s-a ridicat si a venit alergand in spatele meu. A pus si ea o mana pe ursulet, apoi s-a creat o lumina puternica in jurul nostru. Am inchis amandoua ochii, lasandu-ne purtate de axa timpului. Denisse chiar reusise sa isi controleze puterile, era un miracol nemaipomenit! Cand am deschis ochii, ne-am trezit din nou in sufrageria mea, intinse pe podea.

-Fetelor! Ati reusit?intreba Colton ajutandu-ne sa ne ridicam... Denisse a inceput sa tuseasca si sa-si scuture manecile bluzei... m-am uitat spre mana dreapta, in care aveam inca acel ursulet.... da, chiar reusisem.

-Da, am reusit!am strigat eu ridicand ursuletul destul de sus... toti au inceput sa strige de bucurie si ne-au luat pe mine si pe Denisse in brate.

-Uh, Denisse!zise Eddie. Ne pare rau ca nu am crezut in tine de la bun inceput si ca te-am facut psihopata! Aveai dreptate in legatura cu intreaga poveste... acum, datorita tie, suntem pe cale sa reusim! Chiar daca poate nu suntem cu totii aici, vom reusi!

-Poate daca te credeam de la bun inceput, era si Anya acum aici!zise Stephen de langa usa... bine, asta fusese putin cam dureros chiar daca o spusese el. In fine, acesta a fost trecutul pe care l-a vrut Dumnezeu! Acum, urmeaza sa luptam si sa ne razbunam pe creaturile astea ingrozitoare care ne vor raul!

-Mult adevar ai grait!zise Anne... Stephen a dat aprobator din cap, luand-o si el la randul lui in brate pe Denisse.

Intr-un fel, ma bucuram pentru ca Stephen isi mai revenise dupa marea pierdere a Anyei, dar eram si putin panicata din cauza asta. Daca ghoulii au o arma secreta impotriva noastra si se vor folosi de ea pentru a ne invinge? Incepusem sa am o oarecare gandire de acest gen. Ghoulii pot lua forma oricui, mai ales daca persoanele respective sunt deja moarte.

-Prieteni... vreau sa imi promiteti ceva!am zis eu... toti si-au indreptat privirile spre mine. Orice ar fi, indiferent ce vor folosi ghoulii impotriva noastra... noi vom ramane uniti pana la sfarsit si nu ne vom da batuti!

-Amanda, ce te face sa crezi ca vom renunta?zise Jack. Abia ce ne-am reunit, nimic nu ne poate separa din nou! Sa nu-ti fie teama de nimic! Noi suntem aici si te vom proteja pana la sfarsit, asa cum si tu ai face cu noi!... am dat aprobator din cap, zambind.

-Amanda?zise Colton batandu-ma usor pe umar in spatele meu... m-am intors spre el. Eu doar... vreau sa ma ierti!

-Pentru?am intrebat curioasa.

-Din cauza mea grupul s-a destramat! Si vreau sa-mi cer scuze in special de la tine, Daniel! Din cauza mea tu si Stephanie... intelegi tu ce vreau sa spun! Iar pe tine, Amanda... puteai sa mori, iar eu nu te-am protejat! Merit sa mor si sa fiu invins, prieteni!

-Hai, amice, ce-i cu tine?zise Rachel. Suntem prieteni, pot exista si certuri intre noi! Dar acum, suntem aici si suntem uniti! Ce a fost, a fost! Conteaza ce facem de aici incolo! Tu ce crezi, Amanda?

-Eu doar... sunt foarte norocoasa sa te am pe tine, Colton! Cu totii facem greseli, dar putem alege daca le reparam sau nu! Tu ti-ai reparat greseala! Si oricum stiu ca ai facut totul doar gandindu-te la mine! Sunt foarte mandra sa te am pe langa mine! Pe tine si pe toti ceilalti de aici!am raspuns eu... Colton a zambit si m-a sarutat in fata tuturor.

-Bun, prieteni! Ce facem de aici incolo?intreba Daniel venind cu Stephen dupa el spre noi. Am facut rost de prostia aia de maimutoi! Denisse a invatat sa se controleze... suntem aici, am reunit aproape toata haita! Ce urmeaza sa mai facem?

-Daniel are dreptate! Ce facem acum, Amanda?zise Jack.

-Pai... in mod normal, ar trebui sa luptam!am raspuns eu. Ar fi foarte dragut sa luam ghoulii prin surprindere! Un atac scurt si sangeros! Dar nici macar nu stim unde ii putem gasi! Vreo idee?

-Am eu o idee buna!zise Anne. Daca Denisse este un fel de medium, asa cum ai spus si tu, poate vedea si viitorul! Ea poate vedea unde se va tine lupta, deci prin urmare si locul in care sunt acum ghoulii!

-Esti geniala, Anne!am exclamat eu. Denisse, crezi ca poti vedea asta?

-Da, dar am nevoie de ajutorul tau, Amanda!raspunse Denisse... am dat aprobator din cap, apoi am luat-o de mana, privind-o in ochi... ochii nostri erau concentrati unii asupra altora, sorbindu-ne gandurile.

Mi-am inchis ochii, avand o viziune. Andreas era insotit de cativa ghouli chiar la spitalul de nebuni din care o luasem noi pe Denisse. Probabil ca se dusesera dupa Stephen sau ceva de genul. I-am dat apoi drumul lui Denisse, spunandu-i ca stiu unde ii putem gasi. Toti ceilalti s-au strans in jurul meu, gata sa auda si ei unde trebuia sa mergem.

***Perspectiva lui Stephanie***

Bun, momentan ma simt destul de bine. Abia ce-mi luasem pe mine niste haine negre si o pelerina lunga cu gluga peste ele. Adrien si Taylor aveau si ei pelerine asemanatoare cu a mea, fiind pregatiti de drum. Adrien a scos masina din garaj, iar eu si Taylor ne-am asezat pe locurile din spate.

-Bine, baieti! Cred ca drumul va fi unul destul de lung... sunteti siguri ca ceea ce vrem noi sa facem va functiona?am intrebat eu punandu-mi centura de siguranta.

-Nu stiu sigur daca va functiona, dar sunt sigur ca merita incercat! Este singura solutie care ne-a mai ramas din pacate!zise Adrien pornind motorul masinii... am oftat, trantindu-ma cu spatele de bancheta... recunosc, credeam ca e o idee foarte buna, dar inca imi era teama de consecinte... puteam fi omorati, puteam fi tinuti ostatici, sau pur si simplu planul nostru putea esua.

Tânăra VrăjitoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum