Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
-Nu fi asa de sigura deocamdata, Marilyn!raspunse tata. Stii prea bine ca am nevoie de mult timp pentru o reusita! Ritualul e destul de greu de facut! Dar imi doresc acea armata cu orice pret! Am nevoie de ea sa devin mai puternic!
-Stiu, tata... stiu!am raspuns eu. Sunt sigura ca o vei avea asa cum iti doresti! Ii vom ucide pe toti ca sa ajungem la ea! De fapt... se vor ucide intre ei! Dar tata... de ce o mai tinem acum pe Elly? De ce nu o omoram si pe ea? La urma urmei, daca ea moare, Amanda va avea o cadere psihica! Si pe Tommy la fel!
-Nu-i o idee asa de rea! Doar ca ii vom mai tine un pic!raspunse tata. Avem nevoie de increderea Amandei!
***Perspectiva Amandei***
Ma simt mai bine ca niciodata. Stau intinsa in pat de una singura pentru prima data fara nici o grija. Colton intra in camera cu o bluza ce-i atarna pe umeri. O inghesui foarte tare in sifonier, apoi inchise usa acestuia incet. M-am uitat foarte surprinsa spre el, atentionandu-l sa o impacheteze frumos.
-Tu imi spui mie ce sa fac la mine in casa?!exclama el foarte serios.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Habar nu aveam ce sa spun. Veni spre mine, luandu-mi perna de sub cap si lovindu-ma cu ea peste fata. A inceput sa rada, aratand cu degetul spre parul meu stricat. Am luat si eu cealalta perna, lovindu-l cu ea de doua ori in cap. Radeam ca niste apucati. Asa a fost declansata batalia noastra cu perne.
Fara sa-mi dau seama, am alunecat din pat incercand sa ma feresc si am cazut pe podea. Willow veni in graba, deschizand usa. Vazandu-ma pe jos, isi bulbuca ochii privindu-l surprinsa pe Colton.
-Nu e ceea ce pare, mama!spuse Colton. Nu faceam nimic!
-Nici nu vreau sa stiu!raspunse Willow. Puteti face orice atata timp cat nici un obiect nu va fi spart, iar patul ramane intreg!
Bine, cred ca mama lui Colton gandeste undeva cam departe de realitate. M-am ridicat de pe podea cu ajutorul lui Colton si mi-am suflecat manecile, ridicand din umeri. Willow pleca fara sa mai spuna nimic. Se intunecase deja. Colton se tranti in pat, punandu-si mainile la ceafa si oftand.
-Care-i problema, Amanda? Te vad putin... stresata!spuse el.
-N-am nimic... doar ca... ma gandesc la familia mea. Mi-as dori foarte mult sa fim uniti! Mi-as dori sa se intoarca tata! De fapt, unchiul... pentru mine, el a fost cel mai bun tata! Nu am nevoie de nimeni care sa-l inlocuiasca!am raspuns eu.
-Totul va fi bine, iti garantez eu! Timpul le rezolva pe toate!raspunse Colton... m-am muscat de buza, uitandu-ma spre podea. Vino aici!continua el, intinzandu-mi bratele.
M-am asezat in bratele lui de parca as fi fost doar un pui neajutorat. Mi-a mangaiat usor mana, spunandu-mi la ureche ca el nu ma va lasa niciodata. Am zambit, luandu-l de mana. Am adormit asa de parca am fi fost doi porumbei.
***Perspectiva lui Adrien***
Eu, Daniel si Taylor inca ne aflam la spital. Un nou medic si-a inceput tura, iar noi asteptam informatii despre starea lui Stephanie. Daniel a adormit si l-am lasat sa stea intins pe intreaga banca. Brusc, luminile au inceput sa palpaie pe intreg coridorul. Ceva ciudat avea sa se intample. Mi-am scos mainile din buzunar, uitandu-ma atent in departare. Doi medici veneau spre noi.
-Ce Dumnezeu se intampla aici?intreba Taylor.
Medicii au continuat sa mearga, cand deodata corpurile lor au fost cuprinse de curentul electric. Sangele sarea din ei de parca erau macelariti. Au cazut lati la pamant, iar in spatele lor a aparut o persoana ce purta o mantie neagra si o masca pe fata ca cea dinScream. Avea mainile intinse larg la nivelul umerilor.
-Umm...spuse Taylor facand un pas in spate. Ce vrea sa insemne si asta?
Barbatul costumat facu cativa pasi mari venind spre noi. Luminile au continuat sa palpaie. L-am trezit repede pe Daniel, spunandu-i sa intre in salon si sa o pazeasca pe Stephanie. Barbatul grabi pasii, pocnind din degete. Curentul electric se vedea prin venele sale. Eram speriati de ce avea sa se intample.
-Ce vom face, Adrien?intreba Taylor panicat.
-Nu-i evident? Vom lupta pentru vietile noastre!am raspuns, luand forma de varcolac.
Taylor m-a urmat. Am luat-o la fuga spre dusman impreuna si am sarit in acelasi timp pe el. El ne-a prins pe amandoi de gat cu fiecare mana si ne-a trantit pe podea. Chiar atunci, Daniel a iesit din salon cu medicul.
-Domnule doctor, v-am spus ca trebuie sa o transferati pe Stephanie de urgenta!spuse el.
Chiar atunci, medicul a privit spre noi uimit. Nu intelegea sub nici o forma ce se intampla. A fost electrocutat de la departare si a murit pe loc. Daniel a luat-o pe Stephanie in brate fugind spre scarile ce duceau la iesirea din spate. Creatura aceea grabi pasii dupa ei.
-Adrien, ce ne facem?intreba Taylor. Trebuie sa actionam repede!
-Trebuie sa-l invingem! Avem nevoie de o arma ce nu conduce curentul electric!am spus eu, gandind rapid... am privit spre fereastra din sticla aflata chiar in fata mea. Sticla! Sticla e perfecta!
Taylor lovi fereastra cu pumnul, spargand-o in zeci de cioburi. L-am apucat pe cel mai mare apoi am privit spre el. Adversarul se pregatea sa ii electrocuteze de la departare pe Daniel si pe Stephanie. Nu puteam arunca ciobul spre el deoarece erau sanse mari sa ratez. Prin urmare, Taylor s-a sacrificat.
Cu forma de varcolac, a sarit intr-o secunda pe el si l-a daramat. Acesta l-a electrocutat, dar Taylor a apucat sa se puna pe spate, tragandu-l automat deasupra sa. A tipat la mine sa ma grabesc cu ultimele puteri pe care le mai avea. Am alergat furios si i-am infipt ciobul in inima. Luminile au ramas aprinse fara nici un clipocit. Curentul electric din jurul lui Taylor a disparut, dar totodata si sansele sale de supravietuire.
-Taylor... amice...am spus, asezandu-ma in genunchi langa el. Te rog... nu o face!
-Adrien... ai grija de Stephanie in continuare! Asa cum am protejat-o pana acum, continua sa o faci! Ea are nevoie de tine! Aveti nevoie unii de altii!spuse Taylor.
-Avem nevoie de tine, Taylor!am spus, gata sa-l iau pe sus sa-l duc de urgenta la un medic.
-Nu ma atinge! Poate ca nu-i vizibil, dar curentul electric inca ma cuprinde!spuse Taylor. E-n regula, Adrien! E-n regula... macar mor stiind ca mi-am salvat verisoara, nu ca un las!
Spunand acestea, Taylor si-a inchis ochii. Am inceput sa tip dupa medici, dar a fost prea tarziu. La interventia acestora, am aflat ceea ce era evident: Taylor a platit cu moartea sa. Daniel si Stephanie au apucat sa fuga altundeva. Abia ca m-a mai interesat ceva. Tocmai ce-mi pierdusem cel mai bun prieten... poate chiar unicul prieten adevarat.
A fost o noapte foarte grea pentru mine. A doua zi, ne-am strans cu totii pentru a-l inmormanta. Intr-un timp atat de scurt, se intamplasera atat de multe. Toti prietenii lui Stephanie, inclusiv ea si Daniel au venit.
