Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 10

-Amanda, calmeaza-te!spuse Denisse. Nu esti tu vinovata de nimic, bine? Nimeni nu ar fi banuit ca-i vorba despre asta! Nimeni n-ar fi banuit ca urmeaza sa fim loviti iar de alti dusmani! Ai reusit sa descoperi adevarata problema intr-un timp destul de scurt! E un inceput bun! Acum, mai avem de aflat unele lucruri! Stim esentialul, acum avem nevoie doar de niste detalii si niste motive! Avem nevoie de tine sa le putem gasi! Nimeni nu-i mort din vina ta! La urma urmei, tu nu ai datoria de a avea grija de orice om! Esti doar o adolescenta!

M-am apucat cu mainile de par si m-am ridicat in picioare. Am inceput sa plang, spunandu-le tuturor ca nu sunt buna de nimic. Am luat cartea de pe masa, aruncand-o in imprejurimi, fara sa ma uit exact unde. Anne si Denisse au incercat sa ma imbratiseze pentru a ma linisti, dar eu am continuat sa fac pe nebuna.

Le-am impins pe amandoua, fugind grabita spre scari si urland la ele sa ma lase in pace. Chiar atunci, au intrat Colton, Eddie si Rachel. Cand m-au vazut, m-au intrebat ce s-a intamplat. Fara sa scot nici un cuvant, am continuat sa urc scarile. Am intrat in camera mea si a lui Colton, trantind usa in urma mea.

M-am intins in pat, ascunzandu-mi capul sub perna. Plangeam cu lacrimi de crocodil. Usa se auzi deschizandu-se. 

-Amanda?spuse Colton, inchizand usa la loc. Amanda, ce ai patit?

-Te rog, nu te apropia de mine!am spus eu, intorcandu-ma cu fata spre el, punand perna ca un scut pentru a ma acoperi in continuare. Nu merit nimic bun! Nu te merit pe tine! Merit sa fiu moarta in locul acelor oameni care au murit pana acum nevinovati! Ei doar isi faceau treaba si au murit din cauza nepasarii mele! Ura lor e o pedeapsa prea mica pentru mine! Sunt un esec... doamna Sky s-ar cai daca ar stii pe mana cui a lasat aceste puteri!

-Ai luat-o razna rau de tot! Asculta-ma, nimeni nu te uraste! Cu totii iti sunt recunoscatori! I-ai aparat atata timp... ti-ai riscat viata pentru ei! Doamna Sky ar fi mandra de tine! Ti-a lasat aceasta putere pe care tu ai reusit sa o dezvolti! Ai reusit sa o maresti! Toate acestea sunt meritele tale! Poate nu toti isi amintesc ce ai facut pentru ei, dar... eu imi amintesc! Eu sunt aici pentru tine! Daca mori tu, mor si eu o data cu tine!spuse Colton.

Se apropie de mine, facandu-si ochii rosii. Am lasat perna jos, sarutandu-l fara sa mai stau pe ganduri. Era cel mai dragut lucru pe care mi-l spusese pana acum. In cele din urma, am coborat la ceilalti. Eram putin jenata de situatie, dar nu aveam ce face pentru a remedia aceasta problema.

-E totul bine acum?intreba Rachel. Amanda, te simti mai bine?

-Da... domnilor Jefferson... imi pare foarte rau daca v-am speriat!am spus eu foarte dezamagita. Stiu ca v-am creat o parere foarte proasta vizavi de comportamentul meu. Va inteleg perfect daca doriti sa plec!

-Sa pleci? Nu, nici vorba!spuse Willow. Fiul meu chiar te iubeste! Daca el te iubeste, te iubesc si eu indiferent de comportamentul pe care-l ai! Cu totii avem unele pierderi de control! E ceva normal, mai ales atunci cand esti o sursa de putere atat de mare! Nu-ti face griji pentru asta, draga mea!

-Va multumesc mult!am raspuns eu, imbratisandu-i pe cei doi... Rachel lua cartea de langa usa, aducand-o inapoi.

-Anne ne-a povestit tot ce ati reusit sa aflati!spuse ea. Acum, ne mai ramane ceva de facut: trebuie sa aflam cine se ascunde in spatele acestor creaturi supranaturale! Trebuie sa aflam cine-i maestrul papusar si ce doreste de la noi!

-Cred ca am o banuiala!continua Anne. Marilyn Bailey, sora vitrega a Amandei... sau mai bine spus, verisoara!

-Nu, nu prea cred!spuse Eddie. Din cate am inteles, ea si Axel aveau acelasi tatuaj! Daca Axel era controlat, inseamna ca si ea a fost... si inca mai este! E clar ca nu Marilyn este principalul vinovat... este doar de fatada!

-Ce spuneti de Bailey? De el nu stim mai nimic!spuse Denisse.

-Hai sa nu cautam vinovatii doar cu presupuneri, bine?spuse Colton. Cred ca trebuie sa analizam fiecare persoana ce poarta acel tatuaj! Axel nu mai este, dar stim sigur ca Marilyn da! Poate reusim sa extragem mai multe informatii de la ea! 

-Ea e in aceeasi clasa cu mine si cu Amanda!spuse Anne. I-a spus doamnei diriginte ca ne cunoaste pe noi doua, asa ca ea a pus-o sa petreaca timpul cu noi! Am putea sa ne folosim de asta!

-Perfect!spuse Colton. Din cate am inteles de la Amanda, se intampla ceva straniu in fosta ei casa! Maine dupa ore, am putea merge acolo sa aruncam o privire! 

-Ce ar fi sa ne impartim?spuse Eddie. Astfel, impuscam mai multi iepuri o data! Stephen, Anne si Amanda pot cauta un motiv pentru care sa-si petreaca ziua de maine doar cu Marilyn! Din cate am inteles, analizele celui de-al doilea cadavru, creatura cu electricitatea au fost finalizate! Maine putem merge sa le luam! Adrien, Denisse si Rachel ar putea merge dupa ele la sectie, iar eu, tu si Jack mergem la casa aceea! E bine asa? In felul acesta, toata lumea contribuie!

-Cum ramane cu Daniel?am intrebat.

-Lasa-l sa aiba grija in continuare de Stephanie! Ne ocupam noi!spuse Rachel. Acum, sa hotaram unde ne vom intalni fiecare!

-Prea bine! Rachel, Denisse... voi va veti intalni direct la sectia de politie! Sa-l anuntati si pe Adrien! Eu si Colton ne vom intalni cu Jack chiar in fata casei respective! Anne, ii vei comunica tu acest lucru, bine?spuse Eddie.

-Buna treaba, frate!spuse Colton. E un plan foarte bun! Sa speram ca totul va iesi bine!

Colton avea dreptate, planul era foarte bun. A doua zi, o data ajunsa la scoala, m-am asezat in banca cu Anne desigur. M-am apropiat mai mult cu scaunul de ea, spunandu-i planul pe care noi il vom pune in aplicare. Marilyn inca nu venise, asa ca puteam discuta in voie.

-O voi vraji pe doamna de geografie sa ne dea de facut un proiect pe echipe! Desigur ca noi o vom lua pe Marilyn in echipa si vom merge la ea acasa dupa ore sa-l facem!i-am spus eu. Ce zici? E o idee buna?

-Cu siguranta este! Acum, tot ce ramane de facut e sa speram ca va functiona! Sa fiu sincera, imi e putin teama sa mergem acasa la Marilyn! Daca ne asteapta vreo surpriza neplacuta? Daca va incerca sa ne omoare sau ceva de genul? Cred ca riscam prea mult, Amanda!raspunse Anne stresata.

-Nu-ti face griji, nu vom pati nimic! In plus, trebuie sa riscam! Altfel, vom pierde din start!i-am intors-o eu.

Anne dadu aprobator din cap. Era o idee destul de buna pentru inceput. Cand Marilyn a venit, s-a asezat in banca din fata noastra fara sa ne bage in seama. Eu si Anne ne-am prefacut ca nu o cunoastem la fel cum a facut si ea. La scoala, suntem doar niste adolescente normale, colege, si nu avem nimic de impartit, desi in afara totul este diferit.