Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 12

***Perspectiva lui Stephen***

Eram cu Anya in drum spre casa. Deja se inserase, iar drumurile erau pustii. Blocul in care statea ea era chiar imediat dupa parcarea prin care urma sa trecem. Eram prin mijlocul ei, cand dintr-o data alarma unei masini s-a declansat. Anya s-a oprit brusc in fata mea si s-a uitat destul de speriata in jur.

-Ce se intampla?intreba ea.

In mai putin de cateva secunde, au pornit toate alarmele. Zgomotul era foarte puternic si deranjant. Ne-am astupat urechile cu mainile, apoi am luat-o la fuga spre drumul pe care veniseram. Din spatele uneia dintre masini, a iesit Amanda Garcia. Stiam insa ca nu era ea, ci o copie malefica. Tinea cu ambele maini o sulita lunga si groasa, ruginita.

A dat un tipat, apoi ne-a lovit peste picioare cu ea. Am cazut, apoi am incercat sa ne ridicam... clona a inceput sa rada malefic, apoi a ridicat sulita si i-a infipt-o Anyei in spate. Anya si-a scos coltii de vampir si a inceput sa urle. O durea ingrozitor. M-am ridicat in picioare intr-o secunda si am luat-o de maini, iar ea a inceput sa planga.

-Anya! Te rog rezista!am spus eu cu lacrimi in ochi.

-Stephen....zise Anya cu ultima suflare aproape data. Eu.... eu nu pot!... sangele ii curgea din gura si din spate din ce in ce mai mult. Te iubesc.... sa stii ca mereu te-am iubit doar pe tine!

-Anya! Te rog, nu!am spus eu plangand.

Anya s-a umplut de sange, apoi si-a inchis ochii. Nu imi venea sa cred ca ceea ce vedeam era adevarat. Am inceput sa plang langa cadavrul ei cu lacrimi de crocodil. Amanda era chiar acolo, zambind pe sub mustati. M-am ridicat in picioare mai nervos ca niciodata si mi-am scos coltii de vampir.

-Serios?zise ea zambind cu gura pana la urechi... i-a scos sulita Anyei din spate, apoi a invarit-o printre degete ca o adevarata maestra.

Masinile au inceput sa pluteasca cu o viteza foarte mare. Se izbeau unele de altele, iar alarmele lor continuau sa sune. Amanda a plecat lasandu-ma acolo asa. Oamenii din blocuri au iesit, iar eu am luat-o pe Anya si am fugit. Probabil m-ar fi invinovatit.

***Perspectiva Amandei***

Parintii mei venisera acasa. Abia ce luaseram cina, iar ei au mers la culcare. Stateam linistita in camera mea, cand mi-am adus aminte de Denisse. M-am dus la ea in camera sa vad ce face, cand am vazut ca patul era gol, iar patura era pe podea.

-Denisse, ce faci?am intrebat ridicand patura.

-Nimic interesant, Amanda!zise Denisse stand in genunchi langa lampa de veghe de pe noptiera... am ramas putin mirata.

-Serios?am zis asezandu-ma pe marginea patului. Imi pare rau ca prima ta zi de scoala nu a fost exact.... ceea ce te asteptai tu sa fie! Vei vedea ca maine va fi altfel! O noua zi, o noua sansa! De fapt, azi nici nu am facut scoala!

-Nu conteaza, Amanda! Eu nu sunt aici doar sa-mi fac o parere despre scoala!spuse Denisse. Crede-ma, e loc de mai rau!

-Si.... ce anume faci tu acolo, pe jos?am intrebat.

-Nimic, eu doar...zise Denisse. Am avut o presimtire! Ca si cand cineva ar fi murit.... cred ca am avut un cosmar! Ma voi culca la loc! Sa fiu odihnita pentru maine cand voi merge la scoala, nu-i asa?

Am dat aprobator din cap, apoi am plecat la mine in camera pentru a o lasa pe Denisse sa se odihneasca. Am adormit destul de repede. A doua zi, in timp ce luam micul dejun, mama a pornit televizorul. Era pe stiri. Denisse s-a uitat imediat spre el, spunand sa nu schimbe canalul...

-Doamnelor si domnilor! Stire cutremuratoare! Avem imagini socante de pe strada Wisckonson!anunta jurnalista. Aseara, a avut loc un eveniment foarte straniu! Localnicii spun ca se auzeau alarmele masinilor, iar cand au iesit afara, toate acestea erau accidentate! Locul era plin de cioburi, bucati de motor si toate cele! Insa asta nu-i tot! Sub una din masini, a fost gasita o dara de sange!

-Stai, ce?! Wisckonson?! Acolo locuieste Anya! Mama, poti da te rog volumul mai tare?am intrebat eu lasand la o parte mancarea.... mama a dat volumul mai tare.

-Inca nu avem toate detaliile legate de incident, insa o familie pretinde ca fiica lor nu a mai ajuns acasa!zise jurnalista in continuare. Adolescenta era blondina cu ochii albastri! Nu prea inalta, dar nici prea scurta! Daca o vedeti, va rugam sa ne contactati la numarul afisat pe ecran!

Nu puteam crede ceea ce auzeam. Imediat dupa scoala, aveam de gand sa merg sa vad ce s-a intamplat de fapt. Intr-adevar, era mult mai important asta decat scoala, dar acum nu puteam lipsi. Lipsisem o perioada indelungata, iar acum nu mai aveam ce scuza sa folosesc. Am plecat impreuna cu Denisse la scoala.

Pentru prima oara de aproape un an, puteam merge la scoala ca un copil linistit si normal, fara griji si stres prea mare. Desi acum ma framanta intamplarea cu Anya... speram ca totul sa iasa bine pana la urma. Am intrat in curtea scolii cu gandul impacat, cand in fata mea a aparut domnul Perrie.

-Domnisoara Garcia!zise. Ma bucur mult sa te vad! Am nevoie de putin ajutor! De fapt, cred ca tu ai nevoie!

-Poftim? Nu, domnule! De fapt... nu cred!am raspuns.

-In orice caz!continua domnul Perrie. Te rog ca la finalul orelor sa ma astepti in fata salii de sport! Trebuie sa-ti zic ceva destul de important!

-Voi veni!am zis dand aprobator din cap. Multumesc frumos! La revedere!... am luat-o pe Denisse dupa mine si am continuat sa mergem pana la usa.

-Ce vrea domnul Perrie de la tine?sopti Denisse.

-Daca stiam, crede-ma ca iti spuneam!am zis eu.

-Nu stiu ce zici tu, Amanda!zise Denisse. Dar mie mi se pare ceva ciudat la acest profesor! In primul rand, mi se pare foarte cunoscut! Si in al doilea rand, nu mi se pare deloc un om in toate mintile! Stii, ieri aproape ca am fost omorata! Am fost calcata in picioare de toata echipa de rugby din cauza lui!

-Stiu, Denisse! Acum insa, a uitat totul! Nu mai stie nimeni nimic despre noi!am spus eu. Nu iti face griji! Nu voi lasa pe nimeni sa-ti faca rau! Promit!

Denisse a zambit, apoi m-a imbratisat. In spatele ei, au aparut Colton si Eddie. Se uitau la noi destul de uimiti, apoi Colton a inceput sa tuseasca, semn ca se simtea marginalizat. Am zambit, apoi l-am luat si pe el in brate.

-Baieti, ati vazut si voi stirea aceea de dimineata de pe Wisckonson?am intrebat eu.

-Da!zise Eddie. Eu unul da! Voiam sa te intreb daca putem merge acum sa investigam acel loc si sa vedem daca este vorba chiar despre Anya!

-Pe Stephen nu l-am vazut!zise Colton. Precis e deja acolo si asteapta o mana de ajutor din partea noastra!

-Ajutor pentru ce?zise o fata din spatele lor... ne-am intors cu totii sa vedem cine era... era chiar Anya, muscand cu pofta dintr-un mar. Oameni buni, reveniti-va! Nu am murit, sunt chiar aici, in fata voastra teafara si nevatamata!

-Anya... dar cum ai... ce....zise Colton derutat.

-Imi pare rau, draga! Intr-adevar, nu am fost acasa azi-noapte! Am fost plecata impreuna cu Stephen la vanatoare! Stiti cat de greu e pentru un vampir sa traiasca fara sange? Nu, nu cred ca stiti! Am alergat impreuna dupa o caprioara... am prins-o in parcare, unde am jupuit-o! De aceea, acolo era o baltoaca de sange! In plus, normal ca masinile erau accidentate! Nu a fost asa de greu sa o prindem! Iarta-ma ca nu am facut curat dupa! Eu nu am puterile iubitei tale, Colton! Si oricum... ce va pasa voua ce fac eu? Sunt pe cont propriu de acum inainte!

-Asteapta!zise Denisse. Unde e prietenul tau, Stephen?

-Undeva in siguranta!raspunse Anya zambind.