Cap 4

4.4K 274 122
                                    

-Acum vreau sa iti raspund la intrebare. Eu.......

Cand Yuki voia sa isi marturiseasca sentimentele, a intrat directorul foarte nervos si a zis:

-Izaya Ochiru, Yuki Cross, in biroul meu, acum!

Nu i-am dat drumul la mana si am mers in biroul inganfatului ala. In sfarsit Yuki dorea sa isi marturiseasca sentimentele si marmota aia in calduri a venit si ne-a intrerupt. Cine stie de ce ne-a chemat? Nimeni nu poate ghici ce ii trece prin creerasul ala mic numit fund. Ajunsi in birou, am ramas in picioare inca tinandu-ne de maini. Directorul s-a asezat pe scaun si mi-a zis:

-Domule Izaya, ti-am zis sa nu mai faci probleme.

-Domnule, cu tot respectul, ati zis sa nu ma mai bat cu nimeni. Nu am mai batut pe nimeni de o saptamana de cand mi-ati zis

-Stiu ce am zis. Offfffff....... Chiar nu poti sa stai potolit, nu?

-Scuze unchiule. Asta nu e ceva ce te priveste in acest moment. Iti voi spune la momentul potrivit.

-Am inteles ca tu esti......asa cum esti, dar de ce l-ai implicat si pe Yuki in asta? Stii cat de suparat a fost domnul Avramescu? *proful care m-a bagat in sperieti din prima zi*

-Unchiule, el este cel pe care il cautam. De acum in colo, promit ca nu voi mai face nici un fel de pozna.

-Daca zici tu.....

-Imi spune si mie cineva ce se intampla?

-Yuki, iti amintesti de unchiul meu nu? Ai venit o data la mine si era si el acasa. Cu o saptamana inainte sa plec.

-Scuzati-ma domnule, dar nu imi amintesc de dumneavoastra.

-Yuki, el e tipul ala care are sot.

-Aaaaa......gata. Va cunosc acum :)

-Nu conteaza asta. Puteti pleca. Va voi invoi azi dar sper sa nu mai cauzati probleme. Sunteti liberi.

L-am luat pe Yuki si am plecat, multumindu-i unchiului. Bloody inca era confuz cu toate cele intamplate, dar va fi bine. Am plecat direct la mine acasa fara sa il intreb si pe el ce vrea. Cand am ajuns, l-am dus in dormitor, aruncandu-l pe pat. M-am napustit asupra lui si am inceput sa il sarut flamand. M-am oprit doar in momentul in care am ramas fara aer. Yuki era rosu la fata si din cauza ca ramasese fara aer, dar si din cauza ca el e atat de timid. Asta iubesc cel mai mult la el. M-am oprit si m-am dat jos de pe el doar pentru a ii pune o intrebare.

-Yuki? Poti vorbi?

-D-da! a zis scotand cuvintele foarte greu din gura

-Atunci vreau sa continui propozitia din baie. Inainte sa vina unchiul, ai vrut sa zici ca tu?

-Eu......sunt......blond.

-Asta stiam deja. De ce crezi ca iti zic Blondy? Au vrut sa zici ca? Tu ma.......

-Eu teee.......suport cam greu.

-Awwww........ Ce dragut! :3 Si eu te iubesc.

-Dar stai, nu am zis.....

Nu l-am mai lasat sa termine si am inceput sa il sarut din nou. Ma intreb cat de rosu se poate face la fata? Pariez oe rosu ca masina pompierilor. Eu pariez pe rosu ca rosia. Daca eu castig, va trebuii sa pleci de pe capul meu.....mai de graba, din capul meu. Si daca eu castig, imi vei da controlul asupra corpului tau timp de o zi. Nu! Cateva ore? Nu! O ora? Jumatate de ora sau de loc. Pffffffffffffffffff....... Bine! Asa sa fie. Pariul este pus in aplicare.
Am inceput sa ii desfac nasturii camasii cu cele mai rafinate gesturi. Dupa ce i-am desfacut-o am putut sa observ un piept plat fara pic de muschi. M-am oprit din sarut si am inceput sa rad.

Iubiti din intamplare (yaoi)Where stories live. Discover now