Cap 6

2.9K 193 26
                                    

A doua zi am mers la scoala cu cel mai larg zambet pe fata. Sunt sigur ca va merge planul. Trebuie sa mearga, altfel ma voi intoarce in depresia mea. Ajuns la scoala, am mers direct inbiroul directorului. Dupa ce am intrat, l-am observat ca era pregatit pentru ce va urma. Am asteptat inceperea orelor stand pe un fotoliu. Dupa ce am auzit clopotelul care anunta inceperea orelor, i-am zis unchiului:

-E timpul!

El a inteles acest mesaj asa ca s-a dus la clasa lui Yuki pentru a il aduce aici. Asteptam cu nervii la pamant sosirea blondinului. Stateam ascuns dupa un perete unde nu prea era lumina. L-am vazut pe unchiul intrand, urmat de Yuki.

-Asteptati aici domnule Cross. Voi veni imediat. a zis unchiul si dupa a iesit afara, incuind usa.

Yuki parea din ce in ce mai confuz. Inca mai avea acea fata inocenta, plina de perfectiune. Acei ochi dupa care ma topesc exact ca o adolescenta indragostita. M-am decis sa nu mai ezit atat si sa merg sa vorbesc cu el. Dupa ce m-a vazut, s-a intors cu spatele si s-a prefacut ca nu sunt acolo. Enervat la culme, mi-am deschis papagalul.

-Yuki! De ce nu vorbesti cu mine? Ce ti-am facut ca sa ma tratezi asa? Daca am gresit imi pare foarte rau. Stiu ca te-am parasit acum mult timp, dar promit ca nu o voi face din nou. Nu ai idee cat am suferit in ultimele luni. Doar nu ma lasi asa? Chiar nu ma iubesti?

-Nu!

-Atunci de ce mi-ai dat sperante false. Mai intai imi zici ca ma iubesti, apoi ma parasesti *rima*

-Ai dreptate! Trebuia sa iti zic de la inceput ca nu putem fi impreuna.

-De ce?

-Huh?

-De ce spui asta atat de rece?

Nu mi-a raspuns. Im schimb, cand l-am intors cu fata la mine, l-am vazut ca plange. Ce naiba se tot intampla? L-am luat in brate fara sa mai comentez. Eu nu mai puteam sa plang. Am inceput sa il mangai pe cap de zici ca era un catel. El nu a zis nimic, ci doar a continuat sa planga. Dupa vreo jumatate de ora, s-a oprit si apoi m-a dat la oparte.

-Yuki, ce ai patit?

-Nu pot sa fiu cu tine. Habar nu am cine ne-a vazut, dar i-a spus parintilor mei. Cand au aflat mi-au zis ca daca nu te parasesc, ma voi muta. Si-au dat seama ca doar pentru tine m-am mutat aici. Si eu am suferit enorm cand ti-am spus asta.

-Dar cand ai vorbit cu ei?

-In dimineata aia. Desi stiam ca trebuie sa ne despartim, am vrut sa mai petrec doar catva timp cu tine. Voiam sa iti zic asta de cand ai plecat acum 5 ani, te iubesc. Imi pare rau ca nu am putut sa ti-o spun atunci. Poate reuseam sa rezolvam ceva, chiar daca eram niste copii.

Chiar a trecut prin multe. Nu pot crede ca parintii lui ne tineu despartiti.

-Yuki, voi vorbi eu cu parintii tai. Le voi spune ca accept orice pedeapsa, dar sa ne lase impreuna.

-Nu cred ca va functiona.

-Macar sa incercam.

-Bine.

A vrut sa plece dar l-am luat de mana si i-am zis:

-Dar mai intai, in caz ca nu ne vom mai vedea.......

L-am luat si l-am sarutat lung. Parea cam surprins dar a acceptat mica mea dovada de iubire. Dupa ce am rupt sarutul, am mers acasa la el. Parintii lui erau acasa asa ca am putut sa vorbesc cu ei. Yuki m-a condus in sufragerie, unde parintii lui asteptau sa se intoarca. M-am dus la ei si am inceput sa-mi deschid papagalul (din nou)

-Domnule si doamna Cross, va rog frumos sa imi scuzati impolitetea, dar trebuia sa vin aici pentru a clarifica lucrurile intre mine si dumneavoastra.

-Tu cine esti baiete? a intrebat tatl lui foarte calm

-Tata, el este Izaya Ochiru si a venit aici sa va zica exact ceea ce am zis si eu.

-Izaya Ochiru, iti interzic de acum in colo sa te mai apropii de Yuki. a zis tatal lui parand foarte prioritar.

Da cine era tipu asta de imi zice mie una ca asta? Nu ma poate desparti de Yuki. Nu acum cand ne-am regasit.

-Imi pare rau domnule, dar nu pot face asta. Il iubesc prea mult pentru a pleca de langa el.

Cand am zis asta, parintii lui parca luasera foc. S-au ridicat amandoi de pe canapea si mi-au zis:

-Tu nici nu ai idee ce spui. Cum poti spune asa ceva cand tu nu ai pic de suflet in tine? a zis mama lui

-Mai bine controleaza-te baiete. Nu ar trebui sa dai frau liber sentimentelor. Gandeste-te la saracul Yuki. Prin ce trece el acum? a zis tatal lui de mai avea putin si ma lua la bataie.

-Dar, il iubesc......am zis eu foarte melancolic

Nu m-am gandit la asta. Oare prin ce trece? M-am gandit vreodata la asta? Am plecat capul in fata lor, fiind rusinat de ceea ce a zis. Chiar avea dreptate. Nu ar trebui sa ma bag peste ei si Yuki. Voi pleca acasa si ii voi lasa sa isi continue drumul. Cand mi-am ridicat capul, am vazut ca tatal lui era sa imi dea una, dar Yuki s-a pus in fata mea si a incasat palma. Eram de-a dreptul surprins. Cum poate un ghemotoc mic umplut cu parul lui Barbie, sa ma apere? In primul rand, parea foarte ciudat pentru ca el era mai scund decat mine, si in al doilea rand, eu sunt cel care ar trebui sa il protejeze pana la moarte. In acea clipa m-am enervat atat de tare, incat am vrut sa il bat pe tac-su. Yuki m-a oprit zicand:

-Mama, tata, va multumesc ca m-ati crescut atata timp si ca v-a interesat persoana mea, dar acum voi pleca alaturi de Izaya. Indiferent de ce veti face, eu il voi iubi mereu. Asta nu se poate schimba. Acum, daca ne scuzati am vrea sa plecam. a zis Yuki fiind atat de puternic incat m-a surprins.

M-a luat de brat si m-a tarat spre iesire. Sunt chiar impresionar de cum a reactionat. Asta ma face sa cred ca s-a schimbat foarte mult in ultimele luni. Cand eram aproape de iesire, am auzit-o pe mama lui zicand:

-Opriti-va! Trebuie sa aflati ceva!

Noi ne-am oprit, curiosi de ce avea sa mai indruge cotoroanta aia batrana. Yuki a fost cel care a infruntat-o pentru ca na, era maica-sa.

-Ce minciuna vrei sa ne mai bagi pe gat? a zis el parand dur si lipsit de sentimente

-Yuki draga, voiam sa tinem asta secret, voiam sa nu aflii vreodata, dar a venit timpul. Sa stii ca Izaya........el este.......

*Va urma motherfuckers :P*

__________________________________________________

Ce parere aveti?
Cititorii:Buuuuuuuu......jos de pe scena
Mda....cam asta merit pentru suspans. Nici nu veti ghici vreodata ce ii va spune cotoroanta aia batrana lipsita de orice pic de inima. Va las pe voi sa aflati. Sunt diabolica....muhahahaha. Si nu stiu cand voi posta next asa ca va las sa va dati singuri seama de ce va urma. Va pupa Jean..........

Iubiti din intamplare (yaoi)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum