M-am trezit dimineata mai bine. Nu mai eram asa de palid. Nici nu imi mai venea sa vomit, dar eram infundat pe nas si aveam o voce ragusita. M-am dat jos usor din pat si am deschis usa. Cred ca am vedenii. Am inchis usa si am deschis-o din nou. Am vazut acelasi lucru. Sigur nu visez. Ori asta ori am halucinatii. Usa era blocata cu banda galbena ca la politie si scria "Carantina" pe ea. Cred ca cineva isi bate joc de mine. Izaya! El a pus asta.
-Izayaaaaaaaa!!! am strigat eu din toti plamanii
-Viiiiin!! am auzit eu de la parter
Izaya a venit la mine, in halatul lui de doftor, alaturi de un termometru si o punga cu pastile.
-Ce ai patit iubire?
-Really nigga? -_-. Daca nu ai observat, sunt bagat in carantina. De ce?
-Pentru ca, pe langa tine, mai e si Arya in casa asta si nu vreau sa se imbonlaveasca.
-Dar tu?
-Eu sunt imun la raceala. Acum hai, inapoi in pat.
M-am dus inapoi in pat, bosunfandu-ma mai rau ca un copchil de 3 ani.
-Ce e cu boticul ala, iubire? Vrei un sarut?
-Nu! Sunt suparat!
-De ce?
-Aaa....pai, vezi tu, sunt suparat ca economia acestei tari este la pamant, ca avem o tara de hoti, ca nu exista pace in lume, ca nu am vazut un curcubeu! Alooo! M-ai pus pe nedrept in carantina.
-Ti-am spus, nu vreau sa raceasca Arya! Abea a scapat din spital, nu vreau sa intre iar.
-Mda, ma bucur ca tii atata la ea!
-Esti cumva gelos pe prietena ta, iubire?
-Da, sunt! Ai vreo problema cu asta?
-Awww.....esti atat de dragut!
Dupa asta mi-a dat un sarut lung si pasional. Chiar aveam nevoie de acel sarut. Sunt putin gelos pe prietenia dintre ei. Stiam ca lui Izaya ii plac fetele asa ca ma simt amenintat intr-un fel. Nu e ca si cum m-ar parasi, nu? Nu? Nu? Va rog, spuneti-mi ca nu ma va parasi! Pls! Nimeni? Alooo? Sunteti rai! In fine, dupa sarut mi-a bagat termometrul in gura si se pare ca aveam febra 41. Inca traiesc daca va intrebati. Mi-a pus o compresa cu apa rece si mi-a indesat vreo 3 pastile pe gat. Nu am facut prea mare lucru toata ziua, decat am dormit si m-am certat cu Izaya ca nu voiam sa mananc. Pana la urma, am sfarsit umilit. Izaya mi-a dat cu lingurita fiecare portie de mancare....pe rand.....de 3 ori pe zi! Imaginati-va cat de jenant a fost asta pentru mine. Cand m-am trezit a doua zi, zici ca eram alta persoana. Ma simteam mult mai bine, aratam de mii de ori mai plin de viata si eram pregatit sa imi incep o noua zi. Cand deschid usa de la intrare cu cel mai mare zambet pe fata, afara ploua.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cred cama voi baga inapoi in pat. Si uite asa s-a dus si dispozitia mea buna. Offf....ce ma fac eu pe ploaia asta? Mergeam mai rau ca in The walking dead asteptand o mica raza de soare, dar a inceput sa tune. Eram deprimat pana cand l-am vazut pe Izaya coborand scarile.
-Neata! Cum te mai simti?
-Izayaaaaaa! am zis eu si i-am sarit in brate si sarutandu-l
-Wow! Daca stiam ca reactionezi asa dupa ce racesti, te-as fi imbonlavit cu mana mea acu mult timp. Sa inteleg ca asta a fost rasplata ca te-am facut mai bine?
-Da! Multumeste-te si cu atat!
-Asta e Yuki pe care il iubesc si care mi-a lipsit. Acuuuuuum...pentru ca te simti mai bineee.....ce zici de un butsex?
-Nu mersi! Nu vreau veol. M-oi fi vindecat tu, da nu fac asta!
-Dar nu am mai facut-o de ceva timp.
-Si ce-mi pasa mie? Fa-o singur!
-Nu e la fel fara tine *cry*
-Nu-mi pasa! Nu voi face nimic cu tine cat timp Arya locuieste aici.
-Haha! Ai uitat esentialul! Arya a plecat pentru cateva zile la bunici ca sa rezolve cu adoptia. Deci vei fi doar al meu. Hihihihihi!!
Shit! M-a nimerit cu asta! Cum mai scap eu acum? Presupun ca ar trebui sa il las sa isi faca damblaua si apoi voi scapa de el. Dupa ce a terminat de ras ca un psihopat in calduri, m-a luat pe sus, ca o printesa ce eram si m-a dus in dormitor. M-a aruncat pe pat si a inceput sa ma sarute flamand. Cu o miscare foarte rapida, tricoul meu a sfarsit pe jos, la cativa metrii de pat. Nu mai vorbesc nici de pantaloni, care Domnu stie cum au ajuns tocmai pe la usa. Ma mangaia usor si delicat, de parca m-as sparge la o atingere. Nu facea altceva, doar ma mangaia. Imi mangaia parul, fata, apoi m-a luat in brate si ma mangaia pe spate. Ce e cu tipul asta? De obicei nu e asa.
-Izaya, esti bine?
-Da! Doar ma gandeam, ce ma voi face eu fara tine? Cum voi supravietui fara sa iti vad mutrele de printesa?
-Hei! Vezi ca sunt baiat!
-Esti cel mai frumos baiat pe care l-am vazut!
Am rosit instantaneu. Tipul asta e serios? Si de ce se gandeste la chestii de-astea? Ori si-a propus sa ma paraseasca?
-Izaya? De ce spui ca nu vei supravietui fara mine? Vrei sa ma parasesti?
-Nu! In nici un caz nu te voi parasi. Am facut-o o data si acum regret asta. Nu ma intelege gresit, dar am un turneu si trebuie sa plec de acasa pentru cateva saptamani. Nu sunt sigur de asta, dar te voi intreba oricum. Yuki, vrei sa mergi cu mine in turneu?
-Sigur!
De unde a venit tot entuziasmul asta? Nici nu stiu daca vor fi de acord sa ma lase si pe mine sa vin. Cunoscandu-l pe Izaya, nu ii va asculta si ma va lua oricum. Chiar nu imi doresc sa fiu departe de el acum. Desi nu imi place sa o spun cu voce tare, il iubesc! Il iubesc mai mult decat orice. Chiar nu pot sa cred ca e fratele meu. Desi daca stau sa ma uit, chiar seamana cu mama. Eu seman cu tata. Offff.....de ce a trebuit sa ma indragostesc de propriul frate? Poate ca asa a fost sa fie. Daca nu il intalneam pe el, probabil acum as fi fost in continuare violat pe la colturi, ca boschetarii, si mi-as fi pentrecut fiecare secunda blestemandu-mi viata. Acum, cand in sfarsit mi-am gasit pe cineva care ma iubeste si ma pretuieste, nu vreau sa ii mai dau drumul. Vreau sa fie doar al meu! Nu vreau sa il impart cu nimeni!
-Izaya, tu ma iubesti cu adevarat?
-Normal! Tin la tine mai mult ca la orice! Nu vreau sa iti mai dau drumul! Vreau sa fii doar al meu!
Exact....ca mine? Se pare ca spune adevarul. El nu m-ar minti. El ma iubeste. In timp ce faceam bighilinghi-poc, l-am luat in brate si nu am mai vrut sa ii dau drumul. El a fost surprins, dar s-a pus in pat langa mine si am adormit unul in bratele altuia. Vreau sa stam asa pe veci. Il iubesc!
_____________________________________________
What's up my niggers? Ce credeti? Stiu, am intarziat 2 zile. Nu e vina mea! E vina la doctori ca nu vin mai repede sa ma consulte. Am asteptat cate 4 ore pe zi doar ca sa vina ei si sa imi rupa oasele. Sunt niste magari doctorii astia. In fine, asta e penultimul capitol. Asa cum v-au obisnuit cartile mele, ultimul capitol va lua o intorsatura mare de situatii. Sa numa bateti pentru asta! Sunt doar scriitoarea! Nu am nici o putere asupra lor. Cartile astea se scriu singure!
