Stateam pe pat reflectand la ce s-a intamplat ieri. Era cat pe ce sa fim prinsi de tipu ala. Bine ca nu am patit nimic. Acum, daca stau sa ma gandesc, oare mi-a spus Yuki vreodata ca ma iubeste? Nu imi amintesc. Nici eu nu l-am intrebat. Adica, am facut "sweet yaoi" :)))) cu el, am dormit impreuna, locuim impreuna, dar nu l-am intrebat vreodata ce simte. Ar trebui sa o las mai moale cu afectiunea asta. Eu i-am zis ca il iubesc de cate ori am avut ocazia. Dar oare ce simte el cand ii zic asta? Oare ma iubeste?
*Yuki pov*
M-am trezit singur in pat, ceea ce e ciudat ca imi amintesc ca m-am culcat cu Izaya. Poate e jos. M-am trezit mai amortit de cat m-am culcat si am mers ca un zombalau pana in bucatarie. L-am vazut stand acolo si bandu-si cafeaua relaxat. M-am dus la el si m-am asezat la masa.
-Neata! am zis cu un glas obosit
-Neata! mi-a raspuns el
-Ai patit ceva?
-Yuki, vreau sa vorbesc ceva cu tine!
-Ce s-a intamplat?!? De ce ai devenit serios peste noapte?
-Yuki, ce simti pentru mine?
La intrebarea lui, am amutit! Ce simt eu pentru el? Nici macar mie nu imi pot raspunde. Adica, de fiecare data cand ma atinge simt cum inima o ia la goana. Si cand nu e langa mine, ma doare. Cand il vad cu altcineva, ma supar si doresc sa imi acorde doar mie atentie.
-N-nu stiu! am zis eu plecand capul.
-Binr. Imi pare rau ca te-am fortat sa stai asa aproape de mine. De acum in colo voi dormi in dormitorul meu si tu in al tau. Chiar nu am vrut sa te fortez sa faci ceva ce nu iti place. Astazi trebuie sa plec alatuti de managera mea ca sa discutam despre urmatorul concert. Voi lipsi ceva asa ca nu te deranjeaza sa mananci singur, nu?
Nu e ok! Vreau sa stea mai mult langa mine.
-E ok! Sper sa te distrezi! am mintit eu
-Mersi! Va veni mai tarziu ca sa ma ia. Pana atunci trebuie sa ma pregatesc. Daca ai nevoie de mine, sunt in camera mea.
-B-bine!
De ce pleaca? Si de ce vine ea aici? In primul rand, de ce ma simt asa? De ce ma doare cand aud asta? Sigur sunt paranoic si cand va pleca ma va saruta si imi va spune ca ma iubeste cum o face mereu cand pleaca undeva. Am mai intalnit-o de cateva ori pe managera lui, Roxenne. Ei doi par foarte apropiati. Oare e ceva intre ei? De multe ori cand a venit, eu eram plecat sau eram in camera mea. Puteam sa ii aud razand si vorbind despre chestii cum ar fi dragostea, pasiunea etc, etc. Sigur e ceva intre ei. Trebuie sa ii urmaresc sa ma conving si singur. Dar nu pot pleca acum. Se duc in nu stiu ce sala de conferinta si apoi la nu stiu ce producator. Ar fi prea multa bataie de cap. Am fost intrerupt de sonerie. M-am dus sa deschid si ghiciti cine era la usa. Era Roxenne. Vaaaaiii......ce surpriza neplacuta -_-.
-Roxenne, ce ma bucur sa te vad! mint eu ca un adevarat artist
-Buna Yuki! Ce mai faci? a zis cu vesnicul ei glas dulce
-No bene! am zis eu ironic
-Cat ma bucur! Izaya este acasa?
-Nu, s-a dus sa se sinucida aruncandu-se in piscina lu bunica-mia! am murmurat eu
-Huh?
-E sus! Izaya, ai musafiri! am tipat eu la el.
-Viiiiiin........a zis el deschizand usa.
L-am putut vedea intr-un superb costum ce ii statea splendid. S-a apropiat de mine si mi-a zis:
-Te descurci singur cateva ore?
-M-da!
-Bine! Am plecat!
-O....Izaya, in ce hal ti-ai prins cravata asta? Lasa-ma pe mine!
A inceput sa ii aranjeze cravata. Eu ma utam la ei ca ultimu boschetar. Nuuuuu.......nu o lasa sa te atinga! Eu sunt singurul care poate face asta. Spune-i sa plece! Nu o mai lasa in preajma ta! Esti al meu! Doar eu am voie sa te ating. Pleaca de langa el!
-Gata! Am terminat! Ma duc sa vad daca masina e gata!
A plecat iar eu am ramas singur cu el. Stateam si ma uitam cum se apropie de mine. A venit pana in dreptul meu ridicand o mana pentru a ma mangaia. Haide! Mangaie-ma asa cum faci mereu! Atinge-ma si spune-mi ca ma iubesti ca de fiecare data! De ce te-ai oprit? Vreau sa vii si sa ma iei in brate! Vreau sa te simt aproape! Nu ma lasa asa!
-Izaya, masina e gata! Sa mergem! a zis Roxenne intrand pe usa
-Bine! a zis el plecand
Nici nu s-a mai uitat la mine si a plecat. De ce imi faci asta? Te.....te.......te iubesc! Cateva lacrimi mi-au cazut pe obraz. De ce a plecat asa? De ce nu m-a imbratisat ca de fiecare data? De ce? De ce? De ce? Dupa ce a venit, cateva saptamani am stat departe unul de celalalt. Nu ne vorbeam. Eram exact ca doi straini. Ce vrea de la mine? Brusc mi-am adus aminte de intrebarea lui "Yuki, ce simti pentru mine?". Oare asta vrea? Sa ii spun ca il iubesc? Cu siguranta nu pot face asta. Dar daca vreau sa il ating macar inca o data, trebuie sa ii spun asta. M-am dus la el in camera si l-am fortat sa se uite la mine. Noroc ca era zi si puteam sa vad ce e in acea camera. El parea surprins de gestul meu.
-Yuki, esti bine?
-Nu! Nu sunt bine! De ce nu mai vorbesti cu mine? Ce ti-am facut eu?
El doar a tacut si a preferant sa isi intoarca privirea spre perete. Enervat la culme, l-am pus la pamant imobilizandu-l
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Acum e sansa mea. Trebuie sa o spun tare ca sa ma auda.
-Izaya eu........*soapta* te iubesc!
-Huh? Ce? Nu te pot auzi! Ce ai zis?
-Mincinosule!
-Mi-a fost dor sa vad aceasta fata mai rosie decat toamata!
-Nu evina mea ca ma faci sa rosesc!
-Ai dreptate! Acuuuum....pentru a celebra prima ta marturisire de dragoste si afectiune *tot aia-i :P* da-mi un sarut.
-De parca as putea!
-Nu-i nimic, il iau eu. Imi place ca ai ramas tot atat de inocent.
Atentie! Din cauza unui inconvenient si din cauza pornografiei restul capitolului a fost sters. Ne pare rau pentru aceasta defectiune tehnica! Va multumim pentru timpul acordat.
