Protectoarea Focului Și Inelul Vrajitoarelor ON HOLD- ÎN EDITARE

XXII

Cei șase ies din tunel, Eol expirând greu din cauza efortului depus pentru a urca scările.

– Deci de unde începem? Întreabă Wess punându-se pe jos.

— Habar nu am. Bănuiesc că trebuie să apelăm la o vrăjitoare. Spune Eol și se uită la Frost.

– Eu sunt o vrăjitoare. Spune Lavender băgându-se în seamă.

— Bun! Sare Eol și o ia de umeri. Fă o vrajă de localizare.

– Dar îmi trebuie o hartă a lumii pământești. Spune ea și își pune mâna la cap. Avem una la bârlog! Constată ea extaziată. Wess și Verbena aprobă, făcându-i semn la Lavender să le facă Farmecele de Dispariție. Cu Farmecele puse, toți pornesc spre peșteră.

Imediat ce au călcat la intrarea peșterii, Lavender a țâșnit înspre un raft plin de sticluțe și suluri de hârtie. Lavender ia unul, îl desface și îl întinde pe masă.

– Bun. Acum încerc să fac vraja. Nu știu dacă va merge. Spune ea, întinzându-și mâinile deasupra hărții.

– Locatum  in a novus homo potentiae, qui protegit în terra! Locatum  in a novus homo potentiae, qui protegit în terra! Locatum  in a novus homo potentiae, qui protegit în terra! Spune Lavender greu, câteva picături de sudoare prelingându-se de pe frunte. Înghite în sec. Tonul ei începe să devină mai grav pe măsură ce spune vraja. Mâinile încep să îi tremure, la fel și corpul. Un cerc roșu răsare dintr-un punct de pe hartă.

– A mers! Oh doamne, nu credeam că va merge. Spune Lavender și se pune pe canapea.

— Africa!? Ce naiba face idiotul în Africa!? Urlă Eol scoasă din minți.

— Sau idioata. Subliniază Frost, însă tace când Eol îl ațintește cu privirea.

– Atunci mergem în Arfeca. Spune Lavender iar Eol chicotește.

— Africa. O corectează Eol. Lavender dă din cap, aprobator.

Kennan se uită la ei din ușă, stând sprijinit cu umărul de perete. Simte absența lui Angel, deșii o știe doar de apoape două zile. S-a obișnuit cu prezența ei, cu energia ce o emană.

— Bun, deci trebuie să ieșim de aici. Spune Lavender. Pregătiți-vă ce aveți de luat și să mergem! Spune ea și  intră în tunelul ce duce spre camere.

Eol se pune pe canapea, cu palmele pe față. Își freacă fața, mârâind. Simte o mână pe umăr. Se uită spre posesorul mâinii tresărind. Un băiat cu ochii negri se uită la ea îngrijorat.

– Hei, o vom da de capăt. Spune Wess și o mângâie pe spate.

— Sper... Spune ea descumpănită.

După câteva minute, timp în care toți și-au pregătit armele pe care le vor lua, sau poțiunile, grimoarul de buzunar și ierburile, ca în cazul lui Lavender, s-au adunat pe acoperișul peșterii. S-au luat toți de mână, stând într-un cerc neregulat.

— Incantația poate fi spusă și de nonvrăjitori. Pentru a depăși vraja de blocare trebuie să o spunem toți. Spune Lavender și îi prinde de mâini pe

— Volumus ut de regni Avalon! Urlă cele șase persoane deodată, pornind vârtejul ce îi duce în camera circulară. Eol deschide ușa, aceștia fiind aruncați undeva pe pământ.

Toți au fost aruncați pe o suprafață moale. Se ridică gemând de pe pământ, însă Kennan și Eol înjură din toți plămânii, pe când ceilalți s-au rezumat la a murmura.