22. Care înțelgere?

4.1K 459 21
                                    

    *** adulți ***

 De când mă întorsesem acasă dormeam în aceeași odaie. Noaptea o țineam în brațe, ca pe-un copil care a uitat de lume și s-a abandonat viselor. Mi-era mereu greu să n-o trezesc ca s-o sărut, așa cum ar face un bărbat cu femeia lui. Of, mai ales dimineața...

     Chiar dacă nu erau multe în odaie, o vădeam cum își face de lucru mutând dintr-un loc în altul cana de apă, apoi oglinda și, parcă tot nu era bine cum stătea perdeaua. Era ceva care o măcina și mi-era teamă să mai aduc vorba de aur. N-am fi făcut decât să ne certăm și nu prea voiam asta. În seara asta ar trebui să știu cum să mă port cu ea. Dar tremurul care mă cuprinsese când se-aplecă  să mute ceva de pe un scaun pe altul și dezvălui vederii mele conturul dulce al unui sân mă făcu să mă înfior ca un băietan. 

     Eu intrasem deja în așternut și o urmăream cum se apropia de lampă, lăsând lumina să scadă blând. Avea brațele goale, doar două bretele de dantelă îi mai ținau cămașa de noapte pe umeri. Ca un păcătos ce recunosc că sunt, nu-mi puteam lua ochii de la pielea ei, acum arămie și strălucitoare, ca a unei fecioare în noaptea nunții. Câteva fire din părul ei se scurgeau pe pieptul ei plin și ochii mei încercau să ghicească, prin țesătura pânzei albe, forma sânilor și culoarea dulce a sfârcurilor. 

     De sub pătură simțeam cum trupul meu se încordează și mă întăream doar cu gândul că în câteva clipe femeia asta va fi la mine în brațe. 

     Când s-a mișcat salteaua şi Mara a ajuns lângă mine, am adulmecat aerul din jur şi m-am îmbătat cu imaginea ei de nimfă. O aşteptam să se lipească de mine, aşa cum o făcuse de câteva seri încoace. Dar, parcă de teamă, s-a proptit chiar la marginea patului,  punând între noi un perete de aer. Se întinsese pe pernă și-și adunase părul sub ea, astfel gâtul ei subțire rămăsese luminat de strălucirea lunii. M-am tras mai lângă ea și i-am șoptit:

     -Ești prea departe de mine, iubito. Vino mai aproape! și o prind cu mâna de mijloc s-o aduc lângă mine. 

     -Stai, Victor! Doar am făcut o înțelegere..., mai încercă ea să se depărteze.

     Dar pielea gâtului ei mirosea atât de feminin că nu m-am putut opri s-o gust. I-am simțit fiorul care o cuprinsese și care vibra de la rădăcina părului ei bălai spre spate, arcuind-o și făcând-o să-și împingă fundul în mine. Îi mângâiam umărul rotund, mișcând breteaua cămășii tot mai jos, pe braț, până i-am atins globul sânului să pară din greșeală și i-am auzit geamătul ușor, ca o chemare. 

     Se arcuise într-atât, ca palma mea să mai zăbovească în apropierea pieptului ei și n-am lăsat-o să aștepte. Eram flămând de ea, o doream așa de tare că mi-era teamă c-am să termin înainte să fie a mea. Era caldă și moale, părea o copilă cu forme de femeie, mirosea a miere și a flori de câmp și mă înebunea cu toată ființa ei. Și nici măcar nu era conștientă de efectul ei asupra mea. 

     Îi frământam sânii cu mișcări circulare, iar sfârcurile i se întăriseră, la fel ca și membrul meu, așa că n-am mai rezistat și-am tras-o mai aproape de mine. S-a lipit ca o a doua piele de pieptul meu, de coapsele mele. Cum, Doamne iartă-mă, să mai rezist? Îi sărutam, înebunit de dorință, gâtul și locul unde i se simțea pulsul. Pletele ei aurii îmi gâdilau obrazul, simțindu-le textura moale și fină. Gândul mi-a zburat la coapsele ei și locul unde acestea se îmbinau atât de delicios sub un văl fin și subțire de bucle aurii. În urma gândului mâna mea i-a mângâiat mijlocul, forma voluptoasă a șoldului, până a ajuns să străbată pielea fină a coapsei. Miezul ei dulce... i l-am atins ușor, ca o adiere blândă de vânt, apoi am revenit sporindu-mi cuprinderea, iar răsuflarea ei a început să-și schimbe ritmul, șoptindu-mi:

     -Fă-mi, fă-mi, nu te opri! 

     Se unduia în întâmpinarea degetelor mele, mă împingea și mă strângea de mână ca să-i fiu sprijin în dansul ei primordial, până când a început să tremure, udă și fierbinte, gata să mă primeasă.

     -Te vreau, Mara! Am să te iau acum, așa cum stai culcată pe-o parte. Lasă-mă să te iubesc, lasă-mă să te fac să mă dorești mai mult decât ziua de mâine!

     I-am ridicat un picior și i l-am sprijinit de coapsa mea, potrivindu-mă la intrarea în ea așa cum o foarfecă își potrivește hârtia pe care o va răpune. Eu doar îmi doream să mă simtă tot, încins de dorință și tare ca o stâncă. Să nu mai poată respira decât atunci când am să mă retrag, să-mi strige numele și să se sfărâme în o mie de stele cu el pe buze. 

     Am intrat încet în ea și căușul feminității ei mă strângea delicios. Era alunecoasă și moale, era cum nu credeam că este posibil: perfectă pentru mine. Am surprins-o privindu-mă, iar ochii ei nu mai aveau culoarea cerului e vară. Noaptea albastră și întunecată îi invadase irisul, pleoapele îi erau căzute leneș, buzele ușor deschise și le umezea cu mișcarea limbii și mă simțeam și mai aprins, retrăgându-mă și pătrunzând-o iar. 

    -Te iubesc! o aud gemând.

     Parcă nu mai are aer, parcă viața ei s-ar stinge dacă m-aș opri. Nici eu nu mai rezist atunci când o văd căzută între perne, cu pletele răsfirate ca razele soarelui. Grăbesc mișcarea și mă uit la locul unde trupurile noastre se contopesc. Ne abandonăm și ne susținem, ne depărtăm ca valurile, când se întorc în mare, și ne unim iar și iar, de parcă nu ne mai săturăm unul de altul.

    Când i-am auzit glasul cum mă strigă și i-am simțit încordarea înfășurându-mi membrul, n-am mai rezistat. Am revărsat în ea, umplând-o de viață, de pasiune, de menirea femeii de a fi iubită. M-am retras și-am luat-o în brațe dorindu-i apropierea, cerșindu-i atingerea delicată. 

     -Ți-a fost bine, iubito? o întreb cu gura la urechea ei fină, așteptând de la ea o vorbă.

     -Mi-a fost dor de tine, Victor! mi-a spus, întorcându-se cu fața la mine. 

     Mi-a cuprins un  obraz în palmă și mi l-a sărutat pe celălalt. O înconjor cu o îmbrățișare caldă, îi sprijin capul de umărul meu și o culc lângă mine. 

     -Când mă gândesc la cât de mult am făcut dragoste împreună înainte să plec pe front, mai că-mi vine să fiu gelos pe mine, spun în șoaptă, pentru că respirația ei se potolise într-un ritm calm, ca de copil.

   Știam că era toropită de intensitatea cu care a arsese alături de mine, așa că doar o alint  trecându-mi degetele prin pletele ei calde și o las s-o împresoare un somn blând. O strâng încet la pieptul meu, cu duioșie, sărutându-i creștetul. 

     -Se pare că înțelegerea noastră a căzut, iubito, spun cu voce tare, convins că adormise deja în brațele mele. 

     -Care înțelegere? o aud cum îmi răspunde ca prin vis și nu-i răspund, doar las loc somnului să ne învăluie cu aripile lui argintii. 

     

De dragul tău... (I) (finalizată)Where stories live. Discover now