Binele necesar

Capitolul 9

— Dacă ai nevoie de ceva, sunt în camera din capăt.

Tonul lui Ashton e mohorât și-mi dau seama că ceva i-a stricat brusc dispoziția, așa că doar încuviințez și intru în încăperea pe care el mi-a indicat-o. Lumina e deja aprinsă și scrutez cu rapiditate interiorul după ce Ashton dispare pe hol. Dormitorul e sărac, dar nu sunt foarte surprinsă de aspectul ăsta, acum că știu cum s-a ajuns aici. Cameron și Ashton aveau colecții întregi de skateboarding-uri, rachete de tenis și mingii de fotbal. Cu toate că nu erau dați peste cap de vreunul dintre aceste sporturi; erau pasionați datorită lui Jess, și se crease un oarecare concurs între ei și numărul de piese al colecțiilor lor. Mă simțeam privilegiată atunci când intram în casa lor impecabilă, sau când treceam în grabă prin dormitoarele lor mari și aerisite. În camera lui Sky te puteai învârti de două ori și tot Disneyland-ul se strângea în jurul tău.

Acum, dormitorul lui Cameron are un pat de două persoane, un șifonier clasic, integrat în peretele pe care se află și ușa băii, o comodă cu sertarele deschise și goale, și câteva cutii de carton răsfirate lângă ușa în pragul căreia mă aflu acum, pesemne că nici măcar nu și-a despachetat puținul bagaj pe care îl mai are. Gălăgia pe care o produce Jess cu afurisiții lui prieteni la parter mă obligă să închid ușa și să mă bucur de puțină tihnă. Abandonez geanta și rucsacul pe podea și mă apropii de una dintre cutii, aruncând curioasă un ochi înăuntrul ei. Dau de haine nepurtate, care încă au etichete; câteva cărți despre politică și reviste despre noutăți din sport.

Mda. Lucrurile astea țipă „Cameron".

Găsesc câteva parfumuri de-ale lui și mă dau cu unul dintre ele pe încheietură, savurând mirosul său, impregnat în aproape orice obiect din cameră.

Nu văd poze. Nu văd televizor. Nu văd laptop sau urmă de tehnologie. Totul e atât de steril și... cenușiu. Fără postere cu autografe, fără coșul de baschet instalat pe perete...

Fără cuvintele lui Elvis Presley: „Adevărul este ca soarele. Poți să te ascunzi de el o vreme, dar nu va dispărea.", scrise pe tavan, deasupra patului.

Mă trântesc pe salteaua moale a patului, între așternuturile dezordonate, și privesc în sus, cu speranța că poate dacă închid strâns ochii și-i deschid, citatul lui Elvis apare pe tavan. Evident, asta nu se întâmplă, dar mă ia somnul, așa că scap de pantalonii incomozi și mă chircesc în pat, clipind tot mai lent. Vocea lui Jess încă se aude, suprapusă peste altele necunoscute, și gândul meu zboară dintr-o dată la Karmen, pe care știu că ar fi trebuit să o sun. Dar acum e târziu și îmi e prea rușine ca să pot da ochii cu ea pe Skype sau măcar să-i aud vocea. Dacă a citit scrisoarea lăsată de mine, ar fi trebuit să mă sune. Lucru care mă face să cred că n-a făcut-o. Îmi verific telefonul și limpezimea ecranului gol mă dezamăgește serios.

Mă ridic cu greu din pat și trag de mine ca să ajung la întrerupătorul de lângă ușă. Dormitorul se întunecă cât ai clipi, în timp ce mă aplec spre geanta de pe podea, din care îmi scot vioara, așezându-mă jos, lângă perete. Închid ochii și o poziționez la baza gâtului, ciupind una dintre corzi cu vârful degetului arătător. Sunetul ei nu astupă în vreun fel gura spurcată a lui Jess, dar se aude suficient cât să mă liniștească. Cânt Bach Cello Suite Nr. 1 în G. Din nou. Pentru că știu cât de mult îi place, și în timp ce las arcușul să alunece ușor peste corzi – așa cum pana lui Drake n-o să se comporte vreodată cu chitara lui, sau bețele lui Kyle cu tobele sale, ori vocea mea răgușită cu microfonul –, îl văd clar și îl aud vorbindu-mi răspicat, silabisind, ca și când s-ar afla chiar lângă mine.

Și mi-aș dori să fie aici, acum.

Nu știu cât timp trece în timp ce cânt, dar sunt aproape gata când ușa se deschide larg și văd abia sesizabil umbra cuiva în pragul ei. Mijesc ochii o fracțiune de secundă, iritată de lumina care învăluie brusc totul, și amuțesc. Cameron se uită mai întâi surprins în jos, la mine, și apoi încruntat. Aproape pot auzi cum scrâșnește din dinți, așa că simt nevoia disperată de a-mi strânge lucrurile și a pleca.