Binele necesar

Capitolul 13

Îmi dau seama – poate – prea târziu de ceea ce se întâmplă, dar cu toate astea mă împing cu brațele în pieptul său, în semn de protest. Gem în gura lui, neștiind dacă o fac de supărare sau de plăcere. Cameron mă înlănțuie cu brațele și mă țintuiește locului, căutându-mi frenetic limba cu a lui. Gustul lui îmi e prea familiar ca să îmi trecă indiferent, iar felul în care mă sărută... Totu-ncepe să se învârtă în jurul meu și mă las condusă de gura, atingerile, simpla lui prezență.

Ne sărutăm cu furie, ca să luptăm împotriva durerii. Și e satisfăcător, seducător, halucinant. A fost un sărut al naibii de așteptat, iar ardoare lui Cameron îmi dă de înțeles că nu am așteptat singură în tot timpul ăsta. M-am gândit mereu la el și la cât de mult aș fi vrut să-l am aproape ca să-l sărut și ca el să mă iubească așa cum nimeni nu o poate face. Cu toate astea, a trebuit să aștept și să îndur singură.

Abia realizez când ajungem într-unul dintre dormitoare, pentru că o facem printre scurte pauze de respirație care mă fac oricum să cred că plutesc și că ne-am teleportat în patul în care ne aflăm acum. În jur e întuneric și plutește un aer răcoritor, printre umbrele albastre care cad dinspre fereastră. Nu simt decât mirosul lui Cameron - nu e parfum ieftin sau scump și nici nenorocită de colonie, ci un fel de iz provocat de dorință, care mă face să înnebunesc.

Sărutul lui dă semne că ar vrea să se transforme în devorat, așa că mă trag în spate ca să-i scot maioul negru pe cap și să-mi lipesc buzele umede de gâtul lui. Îi prind pielea între buze și-l aud cum șuieră printre dinți, pentru că strâng într-atât cât să mă simtă și cât să fiu sigură că o să-și amintească de fiecare dată când o să se perivească în oglindă. Pentru că eu sunt peste tot - pe el, în jurul lui, în el.

Mă prinde cu palmele de talie și se răsucește înainte să îmi dau seama, ajungând deasupra mea. Își face loc între picioarele mele, ridicându-mi unul dintre ele pe coapsa lui, ca să îmi întoarcă sărutul pe gât și ca să poată coborî mai mult, în jos, sub tricoul pe care mi-l ridică cu mâna liberă. Tresar când îi simt buzele pe abdomen și în jurul buricului, dar strâng din dinți ca să mă pot abține. Nu îmi permit să fiu atât de ușor de excitat.

— Fir-ar, suflă el. Asta e ceva nou, Sasha.

Îmi trec limba peste buze și mă unduiesc sub el, prefăcându-mă că nu l-am auzit.

Pantalonii scurți îmi dispar, probabil, mai repede decât mi-a luat să-i pun pe mine. Cândva, eram obișnuită cu dibăcia lui Cameron. Îmi sărută și mușcă coapsele, iar eu am aceeași tendință afurisită de a-mi strânge picioarele, de fiecare dată. Cameron scoate hohote înfundate și îmi depărtează cu răbdare mâinile sau... grijile.

— Poți să fii cuminte, Sasha, dar nu prea cuminte. Nu în pat, când ești cu mine.

„Doar tu mă faci să fiu așa, ticălosule", vreau să îi spun, dar, în schimb, abia reușesc să îmi stăpânesc respirația întretăiată.

Apare dintr-o dată în fața mea, cu un zâmbet larg pe buze. Mă încrunt chiar înainte să mă sărute din nou. Se adâncește de fiecare dată când eu îl trag mai tare spre mine. Întrerupe sărutul la fel de brusc cum l-a început și își strecoară mâna sub bata lenjeriei mele, cerându-mi parcă acordul din priviri și sărutări scurte, fine, care mă fac, în mod absurd, să mă simt delicată, ca la șaișpe ani...

Deschid ochii larg și clipesc spre el, buimăcită de imaginile care îmi umplu alert mintea. Mă întorc în locuri în care nu vreau să fiu și îl văd pe tata, pe mama, în timp ce expresiile lor se contorsionează și îmi întorc spatele după tot ce le-am spus. Îmi aud urletele de durere din perioada aia și simt înțepăturile unghiilor în piele. Cameron dispare ca prin vis și sunt singură din nou, înotând prin întuneric ca să ajung la suprafață, unde iubirea unui suflet curat mă așteaptă.