Binele necesar

Capitolul 12

— Ce mama dracului? se răstește Cameron, uitându-se plin de ură la mine și Nick. Ce faceți aici?

Nick se ridică și-și trage înapoi pantalonii, cumva stânjenit. Îl apuc de guler și-l trag înapoi peste mine. Nick pare să se eschiveze, dar eu insist tot mai mult. Mă uit deodată la Cameron, ca și când doar ce i-am remarcat prezența în cameră, și ridic din sprâncene, clipind apăsat.

— Pardon? icnesc.

Maxilarul lui Cameron se încleștează și umerii i se ridică când își încordează mușchii.

— Ce mama naibii cauți cu el, aici, Sasha?

Mă arăt surprinsă de întrebarea lui. În realitate, sunt năucită.

— Cred că-i destul de evident, nu crezi? întreb.

Cameron nici nu se uită la tipa care se ține agățată de brațul lui, încercând să-l convingă tacit să plece cu ea.

— Sasha..., mormăie Nick. Cred c-ar trebui să plecăm.

Îmi întorc surprinsă capul spre el.

— Nu, la naiba. Vreau să mi-o tragi aici, acum, Nick.

— Ce rahat? înjură Cameron în barbă, foindu-se revoltat în loc.

Nick se ridică din pat și își așază tricoul sub care eu aveam mâinile strecurate, uitându-se cu coada ochiului la Cameron, care e la doar o secundă depărtare să izbucnească. Nick îi zâmbește un pic superior și-mi întinde mâna fără să-l scape pe Cameron din priviri. Îl apuc de mână și mă ridic, în timp ce Cameron spune:

— Șterge-o de aici, Nick.

— Fie, zice el sec. Patu' meu e mai comod, oricum.

Zâmbesc fără să vreau, adunându-mi cu o mână pantalonii și tricoul de pe jos, în timp ce cu cealaltă îl țin strâns pe Nick de mână. Abia am timp să-mi trag pantalonii pe mine, căci Cameron se repede spre Nick și-l lovește atât de tare cu pumnul, încât Nick se prăbușească înapoi pe pat. Privesc terifiată la ei doi, în timp ce fata care era cu Cameron o ia la goană pe hol, dând vestea în toată casa. Mă dau un pas în lateral, luată prin surprindere de direcția în care au luat-o lucrurile dintr-o dată. Cameron l-a încălecat pe Nick și-i cară pumni în față, de parcă l-ar fi amenințat cu moartea. Mă adun rapid și-l apuc de umerii, trăgându-l de pe Nick, dar el se smucecește și scoate numai înjurături cu gura spurcată pe care o are.

— Dă-te jos, la dracu', strig, conștientă că ceilalți prezenți în casă s-au strâns în pragul ușii și nu numai.

Cameron mă ignoră și-l ridică de tricou pe Nick, apoi îl trântește înapoi pe saltea, în timp ce el se zbate sub greutatea lui.

— Du-te dracului, Cameron! zic pentru ultima dată, dându-mi cu groază seama că nu am șanse să-l opresc.

Nick are deja nasul și arcada însângerate. N-o să stau să urmăresc așa ceva.

Mă întorc cu spatele și îmi fac loc printre ceilalți, apoi cobor scările în grabă, mușcându-mi buza ca să nu izbucnesc de furie. Dau să ies pe ușa din față, dar cineva mă prinde de cot și mă-ntorc involuntar pe călcâie. Brandon se crispează când facem contact vizual, ceea ce-mi dă de-nțeles cât de tranșantă trebuie să fie privirea mea.