-Capitolul 2-

42 2 6
                                    

Nu ai cum să te opui

Yvonne POV

Mama și Gerald au ieșit,ca în fiecare seară de luni,la film. Trebuie să spun că mama stă cu tipul ăsta că are bani din afaceri de prin Emirate,iar ei nu-i plăceau oamenii cinstiți ca tata care munceau pentru fiecare bănuț. Eram într-o pereche de pantaloni de yoga și un tricou larg,lenevind prin casă. Mi-am luat laptopul,am stins luminile la parter și am mers la mine în cameră. Urma să mă uit la serialul meu preferat,Pretty Little Liars,deja aveam mult de recuperat. Mă gândeam dacă Cameron se va vedea cu Sam la cinematograf și dă peste mama,sau mai rău:poate se știe cu Gerald. Ăla ar fi coșmarul vieții mele. La cât de nesimțit era,cred că tot LA-ul îl știe pe Rivers. Am dat drumul la serial și mi-am golit mintea. Avea să fie o seară perfectă,doar eu și cu mine.

*peste 5 ore*

M-am uitat la ceas și era 12:35 noaptea iar eu deja am văzut 4 episoade. Mama nu era acasă încă,cred că iar stau la hotel. I-am dat mesaj,spunându-i că adorm și să nu facă gălăgie când vine,dar am auzit un zgomot de la parter. Am mers jos,poate mama venise,dar era stins totul. Bezna era stranie,iar apoi am auzit podeaua scârțâind. Mi-era teamă,recunosc,dar eram în living și căutam întrerupătorul când cineva m-a prins de la spate și m-a imobilizat,punându-mi la gură și la nas o batistă cu o substanță oribilă la miros. M-am zbătut dar degeaba,cel care mă ținea avea forță. 

-Îmi pare rău că fac asta prințeso,dar asta e calea cea mai ușoară.spune iar vocea mi-era foarte cunoscută,dar apoi am căzut într-un somn adânc.

Când am deschis ochii,eram într-o cameră albă,și lângă mine mai erau 4 fete. Am recunoscut-o pe Sam,iar asta îmi dădea multe întrebări. Eram pe podea,libere,dar când o roșcată a încercat să fugă,cineva i-a dat o palmă și apoi câteva lovituri în burtă,iar ea a căzut pe jos țipând de durere. Eram șocată,nu îndrăzneam să mă mișc. Ce om nebun la cap ar face așa ceva?

-Bună seara domnișoarelor.spune un bărbat masiv,bărbos,care se uita la noi ca ultimul psihopat. Ce fete frumoase au adus băieții mei,sigur o să-i răsplătesc cum se cuvine.

-Cine dracu ești?zice o fată cu păr roz.

-Vă cunosc. Tu ești Ella,fata care a fost bătută e Margret,cea cu ochelari Samantha,cea blondă Tara iar șatena Yvonne. Acum voi sunteți la mâna mea. Vă am într-o bază de date,nu aveți scăpare. Dar,dacă vreți,o să ajungeți ca Margret,iar eu nu vreau să se întâmple asta cu voi,cele cuminți până acum. Eu sunt Willer,dar ați face bine să mă domniți.

-Asta s-o crezi tu! Să te domnească maică-ta!țipă Ella,cred,iar Willer îi trage o palmă de Ellei îi dă sângele.

-Nimeni nu o să vă ierte,chiar angajații mei o să vă bată mai rău dacă aveți gura mare. Eu vă dețin,nu mai plecați acasă decât dacă vă spun eu. Dar,nu pot să am grijă de toate 5,mai am alte fete "mai vechi" ca voi,iar ele sunt prioritatea mea. Dar am să o păstrez pe una dintre voi,și aceea e cea care a fost răpită de același băiat care a mai adus una. Să v-i prezint și pe ei. Isaac,tu o ai pe Ella. Mitchel o ai pe Margret-și dreseaz-o tu,ca să nu o mai fac eu. Carl,fiule,o ai pe Tara,așa ai cerut. Acum voi două.zice și am mai rămas eu și Sam.

-Același om ne-a adus?spune Sam tremurând.

-Da. Iar una dintre voi vine cu mine,cealaltă cu răpitorul. Sunt băieți buni și vechi,nu vă panicați.

Speram din tot sufletul ca Sam să meargă cu el. Știu,sunt egoistă,dar nu vreau să stau cu el-chiar dacă toți sunt așa. El e bătrân,cine știe ce idei cretine are cu noi,poate chiar ne va molesta sexual. Doamne,am 18 ani,viața mea nu trebuia să fie așa. Prietenii mei vor fi îngrijorați,dracul m-a pus să cobor din camera mea. Trebuia să fug la Adam,era aproape de mine,m-ar fi apărat. Dar acum stau între pedofili,pentru că toți par trecuți de 25 de ani. Cine știe cine ne-a răpit,poate are fața de maniac a lui Carl.

-Da,Samantha tu vii cu mine,iar tu Yvonne te duci cu cel care mi-a adus lozul. Cam,hai aici.zice iar eu rămân fără aer când văd că răpitorul meu e Cameron. Zâmbea ca un psihopat,iar ochii lui verzi aveau o nuanță închisă. Doamne,sper că e un coșmar.

-Will,vreau să o iau pe Yvonne în seara asta la mine.

-Sigur Cam,deja ai planuri cu ea. 

Cameron m-a ridicat și m-a împins până la niște scări,apoi m-a tras de mână până sus. M-a dus într-o cameră cu mobilier negru,care avea un pat mare în mijloc cu așternuturi albe. M-a trântit în pat iar apoi a încuiat ușa.

-Ce dracu caut aici?

-Te-am răpit. Nu e clar?

-Dar de ce? Ce am greșit? 

-Taci din gură. Nu e treaba ta.

-Ești un idiot! Te urăsc Cameron,te uram și înainte,dar acum nu te sufăr sub nicio formă!

-Taci dracului Yvonne!țipă la mine,iar eu mă lipesc de perete și încerc să nu plâng.

-D-De ce?

-Jur,dacă nu taci,am să te violez la fel cum Will o violează pe Sam chiar acum.

Am început să tremur și să plâng,încercând să nu fac zgomot,lăsându-mă în jos,sprijinită de perete.

-Stai,Yv,nu am vrut să-ți spun asta.zice Cameron și mă ia în brațe. I-am răspuns la gest,încercând să mă liniștesc. Nu am spus asta cu rea intenție,nu aș face asta decât dacă ai încerca să fugi.

-De ce m-ai răpit?

-Nu pot să-ți spun. Fii atentă. Ascultă-l pe Will,el e șeful. Eu am să merg la liceu,voi spune că ești plecată cu olimpiada de informatică sau ceva,văd eu. Tu nu te opune la nicio cerință.

-Dar nu am nicio obligație...

-Yvonne,eu am grijă de tine cât pot,am alte fete care sunt mai rele ca tine. Dacă nu asculți,ori o să fi bătută,ori torturată,ori partea cea mai rea:violată. Asta stă la înălțimea lui Willer,iar la cum arăți tu,nu te va bate dacă o să încerci ceva. Ascultă-mă bine. 

Am dat din cap iar el a zâmbit,dar era un zâmbet cald,nu unul care să mă sperie.

-De ce Sam a fost luată de Willer?

-Noi suntem parte dintr-o chestie nu tocmai normală;din gruparea LA District. Luăm fete din diferite locuri,iar Will de multe ori le trimite pe fete la prostituție sau le vinde. Pe unele le păstrează din plăcere. Sam e într-un fel "antrenată" să ajungă așa. Te-am luat pe tine pentru că...tu ești altfel. Sam e tocilară,tu ești total opusul ei. Până fac vârsta necesară,nu pot să te iau și să fi a mea cu totul.

-Dar câți ani?

-19,aproape 20.

-Nu arăți deloc de 20 de ani...

-Pot să spun că mama natură m-a înzestrat bine. Acum treci la culcare.

-Unde? E doar un pat.

-Exact. Dormi cu mine.

-Nu fac asta,nu am să stau cu tine cât timp tu m-ai răpit,nu dorm cu tine.

-Yvonne,nu mă enerva. Îți jur că te pedepsesc eu,dar mă asigur că nu te mai ridici. 

Am mers spre el,dar nu aveam pijamale. 

-Cameron...nu pot să dorm așa...

-Ia asta.spune și îmi aruncă tricoul cu care era îmbrăcat. Avea un abdomen perfect,măcar atât să primesc. *Doamne,ce naiba?* M-am pus în pat,iar Cameron se uita la tavan. Apoi m-a învelit,s-a uitat la mine zâmbind și mi-a dat o șuviță după ureche.

-Noapte bună Yvonne.

-Noapte bună Cameron...

O să urmeze ceva ce nu o să-mi placă,simt asta. Și cred că din vina lui Cameron voi avea de suferit cel mai mult...


Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||Where stories live. Discover now