Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||

-Capitolul 8-

Mereu să-ți fie teamă de viitor,dar bucură-te de prezent

Yvonne POV

Jos se auzeau sunete de tot felul,iar dau o nenorocită de petrecere. Faza lui Carl cu tratația se legat de petreceri zgomotoase,târfe la tot pasul,tineri plini de hormoni și băutură la greu. Din câte am aflat,Sam a cam devenit târfa casei,toți și-o trag cu ea cum vor. Cred că așa a pedepsit-o Willer pe ea. Eram în pat,uitându-mă la tavan și meditând la toată viața mea de rahat de acum. Nu pot zice că iubeam să stau acasă,să o văd pe mama-femeie în toată firea-cum stă despuiată cu Gerald prin casă,de parcă ar fi ceva firesc. Dar mergeam sâmbăta la Adam,cu grupul meu-cred că acum e fostul grup-și ne uitam la filme de groază sau comedii,iar apoi eu rămâneam la el. Niciodată nu m-a rănit,am avut mare încredere în el,dar după seara în care a vrut să ducă totul la extrem,ne-am cam certat

*flashback*

Stăteam cu capul pe pieptul lui Adam,în timp ce el se uita la un meci de baschet. Îmi plăcea să stau cu el,mai mereu eram împreună...și totuși...ceva din mine nu mai era la fel...Sentimentele mele păleau pe zi ce trece,dar îl iubeam. Doar când eram singuri. În ultimul timp se purta ciudat,chiar Harry mi-a zis asta. Așa că i-am zis:

-Săptămâna asta ai fost stresat...De ce?

-Nu am fost stresat. Pur și simplu mi-e foarte lene.

-Până și Harry a văzut că ai ceva. Dacă m-ai iubi,mi-ai spune.

-Yv,te iubesc. Dar nu e ceva important.

-Păi și ce? Tu mereu făceai circ dacă nu-ți spuneam ce am,chiar dacă nu te privea.

-Pentru că tu ești schimbătoare.

-Măcar eu nu mint!i-am țipat și m-am ridicat.

-Ai chef de ceartă?

-Da,chiar am! Spune-mi adevărul Adam,nu suport minciunile!

-Vreau să ți-o trag! E bine?!

-Ce să faci? Ai înnebunit,jur!

-Aș fi făcut-o dacă ai fi fost altfel.

-Cum adică? Nu-ți ajunge ce sunt?

-Nu ești ca altele! Adele cum poate fi tandră cu Harry?!

-Uite că nu sunt Adele. Nu-ți arde,ok. Ne despărțim Adam! Până aici. Să nu te mai văd vreodată.

Mi-am luat lucrurile și am plecat,fără să o mai salut pe doamna Davis.

*end of flashback*

După acea seară,nu am mai vorbit cu Adam o lună. La liceu îl ignoram,mă mutasem de lângă el,iar acasă nici nu răspundeam la ușă sau la telefon când mă suna. El în prima săptămână nu m-a căutat,dar apoi era foarte insistent. În final,m-am împăcat cu el,m-a scos la un film și am jurat că vom fi doar prieteni. Iar dacă Adam jură-nu promite,ci jură-nimeni nu o să-i schimbe părerea. La un moment dat s-a trântit ușa de la cameră,iar pe ea a intrat o tipă necunoscută,mangă,care râdea ca ultima proastă.

-Ieși dracului afară din camera mea!

-Ușor,unde e Mitch? Aveam o mică datorie de plătit.

-În puii mei,nu auzi? Cară-te,nu-mi arde de una ca tine. Și mai rapid ca să nu te mut cu tot cu ușă!

Ea a ieșit iar apoi am realizat că în seara asta e mai rău ca de obicei. Cameron mereu mă încuia până se termina,dar acum intră majoritatea prin toate camerele,zici că ar fi all inclusive. *Trebuie să-l găsesc pe Cameron*. Am coborât și la parter era mai ceva ca la un club de drogați. Erau toți beți sau drogați,unii erau în timpul reproducerii în văzul tuturor. Nu înțeleg cum poate trăi așa Cameron,mie mi-e rău când văd așa ceva. El poate le și atinge-de fapt nici nu vreau să știu. Carl era cu două tipe și cu o sticlă de whisky,biata Tara cine știe ce o să îndure după. Am mers prin toate camerele-bucătărie,living,anexa,debaraua,chiar și la baie-iar Cameron nu era pe nicăieri. *Dacă a plecat? Unde dracu te duci?* Asta era șansa mea să scap. Te voi găsi și te voi pedepsi rău de tot iubito dacă încerci ceva. Doar atât auzeam în cap. Cameron nu glumește,dar sincer mi-e teamă să stau aici singură cu toți "prietenii" lui iar el să fie în vacanță. Am ieșit în curte,unde era liniște,ceea ce era ciudat. Era frig,nu cred că ar fi aici,dar apoi l-am văzut stând rezemat de o bancă,cu geaca de piele și căciula și în mână avea o sticlă de vodka aproape goală.