Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||

-Capitolul 6-

Trecutul te urmărește indiferent de cine ești

*octombrie*

Yvonne POV

Au trecut 3 săptămâni de la incidentul cu Cameron care mi-a dat fiori. Oare câte fete i-au trecut prin pat? De ce nu mi-a făcut nimic încă? Înafară de mine și Ella toate fetele au avut parte de bătaie și tortură din plin,ba chiar mai rău. Cameron nu a mai dat pe acasă de ceva timp,vine doar noaptea târziu și pleacă înainte de răsărit. Tot ce știu legat de el e că mă ia în brațe,mă sărută pe frunte iar apoi adoarme,seară de seară. Poate sună ciudat dar mi-e dor de ochii lui,de el. *Se pare că și tu ai înnebunit. Cum doamne să-ți fie dor de el?* Cu Sam nu m-am mai văzut,cred că acum Carl și taică-su' o "împart". *Dacă nu venea Cameron atunci,sigur Carl mă bătea și mai rău* Încă mai am semne pe mâini de la acea bătaie,iar Rachel-tipa care se cam ocupă cu chestiile medicale aici-a zis că va mai dura recuperarea.  

În fiecare zi stau în camera lui Cameron,mai ies și prin grădină,dar fiind mijlocul toamnei e destul de frig. În Florida era mult mai cald acum,țin minte că eram la plajă cu tata și mătușa Rose,sora mamei. După divorț,mama a rupt orice legătură,chiar și cu familia ei. Cred că nici nu mai are sens să spun că nu mă caută. Sigur e mai bine așa,fără mine,doar ea și Gerald goi pe unde apucă. Nu mi se pare corect-dar nici normal-ca celelalte fete să aibă camera lor,iar eu stau în camera idiotului brunet. *Dar la cât de des îl vezi,poți zice că e camera ta*. Mă uitam prin camera lui și am văzut că are o mulțime de căciuli și șepci pe același model,ce dracu face cu atâtea? Când m-am dat în spate,nu am văzut că un sertar era deschis și am căzut peste el.

-Să-mi bag...Cameron ar trebui să-și pună măcar mobila cum trebuie.

Am dat să strâng câteva foi care ieșiseră,dar mi-au scăpat un set de poze. Cum Cameron nu era acasă,m-am decis să mă uit puțin,înainte să le pun la loc. Prima era cu un copil mic cu ochi verzi,lângă doi adulți-părinții lui cred-dar bărbatul mi-era cunoscut de undeva. Apoi era o poză cu el destul de recentă,zâmbind,alături de o fată frumoasă,blondă cu ochi albaștrii. Cred că era iubita lui,erau foarte drăguți împreună,iar Cameron părea să fie cu adevărat fericit. Următoarea era cu el fiind mic,cam 5-6 ani,iar el stătea lângă o femeie șatenă. Asta sigur era mama lui,seamănă foarte bine cu ea. M-am mai uitat printre poze în care ba era cu mama lui,ba cu iubita lui. Însă,din neatenție,ultima poză mi-a scăpat. Am ridicat-o și am întors-o,dar inima a început să bată cu putere și mi-am dus mâna la gură,încercând să mă calmez. Era Cameron care stătea rezemat de o mașină sport,cu un băiat care stătea cu mâna după umerii lui. Acela era Adam... Credeam că e o glumă,am analizat atent poza,era Adam. În mintea mea erau o groază de întrebări. Ce făcea Adam cu el? De ce nu s-au recunoscut la liceu? De cât timp erau prieteni? Cine e cu adevărat Cameron?

-Ce mama dracului cauți cu pozele alea în mână,Yvonne?

M-am întors iar Cameron se uita la mine nervos,cu ochii verzi închiși și își strângea pumnul.

-Eu...Eu am...

-Răspunde-mi odată!

-Am dat din greșeală peste ele!

-Ți-a dat cineva voie să le vezi?! 

-De unde îl știi pe Adam? Dacă tot țipi la mine,hai că-ți arăt că pot și eu să fac asta!

El și-a dat jos geaca de piele,a venit spre mine și m-am dat în spate până m-am lipit de perete.

-Ce poți să faci Yvonne? Să țipi la mine? Ia hai,încearcă.