Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||

-Capitolul 3-

O singură privire poate da totul peste cap

Mi-am deschis ochii și am simțit cum cineva mă strângea în brațe. M-am întors și cel care mă îmbrățișa era Cameron,avea părul răvășit și dormea atât de frumos de parcă nici nu ar fi un răpitor sau mai știu eu ce. Realizam și că nu avea tricou și arăta foarte bine pentru unul de 20 de ani. *Ce tot spun,ar trebui să-l urăsc că m-a adus aici,Adam sigur o să fie îngrijorat*

-Neața șateno.spune Cameron somnoros și se ridică.

-Bună. Cameron,pot să te rog ceva?

-Dacă vrei acasă,răspunsul e din start nu.

-Nu asta. Ai zis că vei merge la liceu,e legat de Adam.

-Roșcatul?

-Da. Spune-i că sunt bine,o să fie îngrijorat. Și să nu mă caute,dacă merge la mama o să iasă rău.

-Bine.zice și mă sărută pe frunte,iar apoi se întinde. Nu știu cum a reușit dar are un corp foarte bine lucrat. Și ochii ăia verzi,care acum erau deschiși la culoare,mă fac să am două păreri despre el:una în care e un răpitor pe care ar trebui să-l detest,iar una în care e un adolescent normal,frumos chiar,care poate avea tot ce vrea. 

-Închide gura Yv.zice și începe să râdă. 

-Nu mă holbam,meditam la ceva.

-Yvonne,eu am puțină treabă,merg la liceu mai târziu. Poți să te plimbi prin casă,prin curte și prin grădină,dar nu încerca să fugi. Pentru că am să te găsesc și o să o încurci rău ,iubito.

S-a uitat la mine ca un maniac,am dat afirmativ din cap,iar apoi a plecat. Nu am nici haine la mine,așa că trebuie să stau în hainele de ieri sau în tricoul lui. *Prima variantă*. M-am îmbrăcat repede,și am început să umblu prin casă. Am dat de bucătărie iar Margret,fata bătută ieri,stătea la masă. Era frumoasă,roșcată,avea un corp perfect. Semăna într-un fel cu Adam,mi-e dor de el. În el aveam cea mai mare încredere. Cameron sper să mă asculte și să-i spună să fie calm,altfel Adam o să facă ca turbatul. Margret s-a uitat la mine,dar a evitat rapid contactul vizual. Avea o vânătaie la ochi,buza spartă și mai multe semne pe brațe. M-am pus lângă ea la masă,luându-mi un măr,iar ea mi-a spus:

-Cum de nu ești bătută?

-Nu am făcut nimic rău.

-Mă mir că Cameron nu te-a lovit. Eu sunt Margret,asta dacă nu știai.

-Yvonne. Îmi pare rău pentru ce ai pățit.

-O să-mi treacă,nu mai fac așa ceva vreodată. Dar Mitchel sigur va găsi un motiv să-mi facă rău.

-Păi încearcă să nu-i dai motive.

-Nu ai cum,Yvonne. Toate vom fi bătute la un moment dat,poate chiar ajungem ca Samantha.

-Ce s-a întâmplat?

-Willer a violat-o. I-a zis că o va aștepta centura,sigur devine prostituată. Azi de dimineață,când au plecat,i-a zis să îl aștepte diseară,iar ea era așa speriată. Lor nu le trebuie motive reale ca să ne facă rău,nu au inimă,ne joacă așa cum vor ei. 

-Stai. Suntem singure?

-Da. Nu îi vedem decât diseară,dar suntem păzite. Nu ai cum să fugi. Deloc.

-Oh....Înțeleg...Știi unde e Sam?

-Cel mai probabil la ea în cameră. La etaj,prima pe dreapta.