„ ― Ești întotdeauna atât de enervant? îl întreb încercând să par serioasă.
― Nu chiar, ești tu mai specială și de-aia mă comport așa cu tine, spune pe același ton enervant și îmi zâmbește.
― Specială? În ce sens? insist eu.
―...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
4. Are și Elijah o utilitate
Aproape că încep să plâng, de nervi, nu de altceva. Întotdeauna am problema asta. Mă enervez repede și plâng, dar nu și în seara asta. Ceea ce face totul și mai ciudat este faptul că am putut să vorbesc cu Elijah fără să îmi bată inima tare; de fapt îmi bătea, dar nu în sensul ăla. E totul atât de straniu. Trebuie totuși să mă controlez. E o petrecere, nu-i așa? Prima mea petrecere. Trebuie să mă distrez!
— Frate, de abia am reușit să iau paharele astea, mă întrerupe Meredith și se așază lângă mine.
— N-o să ghicești cu cine tocmai am vorbit, îi spun eu.
— Cu tipul ăla drăguț Christian? Dumnezeule, e atât de frumos, spune și arată către... fratele meu?
— Stai, ce? Ăla e frate-miu, spun pe un ton puțin indignat.
— Oh, serios? Nu te cred! Țipă iar Chris își îndreaptă privirea către noi urmând mai apoi să vină în direcția asta.
Îmi dau o palmă peste frunte. Nu mă poate vedea cu paharul în mână. Îl pun în spatele meu și afișez un zâmbet fals inocent.
— Surioară, ai venit până la urmă, spune ironic.
— Bineînțeles, spun și îmi așez piciorul drept peste celălat în timp ce simt ceva ciudat în spate.
— Iar domnișoara asta drăguță este... ?
— Meredith, continuă blonda zâmbind tâmp și dă mâna cu enervantul din fața noastră.
Îmi concentrez atenția pe răceala dubioasă pe care o simt în spate. Ce naiba? Chris și Meredith încep să se hlizească unul la altul, iar eu îmi strecor mâna în spate. Nu pot să cred așa ceva! Paharul de tequila tocmai s-a vărsat pe bluza mea.
Îl iau încet și îl ascund în mânecă cât să nu observe Chris și mă furișez de lângă ei.
Oare unde este baia în casa asta? Îmi fac drum printre toți oamenii beți și încerc să îmi dau seama pe unde ar trebui să mă duc.
Ajung în fața scărilor și încep să urc câte o treaptă. Când dau să calc pe a șaptea treaptă, în fața mea se proptește un tip.
— Bună, ce ai zice de un dans? Mă întreabă într-un fel ciudat. Încerc să îmi mențin calmul și reușesc doar să dau din cap dezaprobator. Dau să trec pe lângă el, dar se mută exact în fața mea.
— Vreau să ajung la baie, te rog să te dai, spun în cele din urmă și îmi ridic privirea către el. Părul blond e tot răvășit, iar ochii îi sunt de un verde spălăcit.
